Decizia nr. 18/1997

-------------

Nicolae Popa - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, invocată de Petrosanu Ionel, recurent în Dosarul nr. 784/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 15 ianuarie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22 ianuarie 1997, iar apoi la 29 ianuarie 1997, când a adoptat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierea din 4 septembrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 784/1996, Curtea Suprema de Justiție - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 32 din 18 august 1995

privind timbrul judiciar.

În motivarea excepției, recurentul Petrosanu Ionel susține ca

Ordonanța Guvernului nr. 32/1995

"încalcă dreptul constituțional la petiție, care trebuie să fie gratuit, și ca Guvernul nu era competent sa emita o reglementare în acest sens".

Exprimandu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca "actul normativ invocat nu contravine prevederilor constituționale la care s-a făcut referire, Guvernul fiind abilitat sa emita astfel de ordonanțe prin însăși Constituția tarii".

În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, precum și al Guvernului, asupra excepției invocate.

Cele două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părților, concluziile recurentului și cele ale procurorului, dispozițiile ordonanței atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 3 și 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Asa după cum rezultă din motivele excepției de neconstituționalitate, consemnate în încheierea instanței, autorul excepției invoca neconstituționalitatea prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, întrucât prin aceste prevederi se încalcă dispozițiile art. 47 din Constituție, care garantează dreptul de petiționare. Pe de altă parte, fără sa indice un impediment constituțional, considera ca Guvernul nu este competent sa emita o reglementare având ca obiect instituirea timbrului judiciar.

Prin notele scrise depuse la dosarul instanței, autorul excepției de neconstituționalitate invoca, de asemenea, încălcarea, prin prevederile respectivei ordonanțe, a dispozițiilor art. 138 din Constituție, privind impozitele și taxele, și ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege". În fine, se considera ca prin instituirea timbrului judiciar se încalcă și dispozițiile art. 21 alin. (2) din Constituție, care prevăd ca nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție.

Cercetarea tuturor temeiurilor invocate de autorul excepției de neconstituționalitate conduce la concluzia ca aceasta este nefondata.

Prin

Ordonanța Guvernului nr. 32/1995

s-a instituit "timbrul judiciar", care în condițiile acestei ordonanțe, se aplică acțiunilor, cererilor, actelor și serviciilor de competența tuturor instanțelor judecătorești, Ministerul Justiției și instituțiilor subordonate acestui minister, precum și actelor notariale care se îndeplinesc de către notarii publici. Potrivit art. 9 din aceasta ordonanța, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dac nu sunt timbrate corespunzător; în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

Astfel cum este reglementat timbrul judiciar, el semnifica o problemă de fiscalitate pentru servicii publice. Împreună cu taxa de timbru, timbrul judiciar semnifica ceea ce s-a numit "impozit pe justiție".

Atât timbrul judiciar, cat și taxa de timbru nu sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție. Cat privește taxa de timbru, Curtea Constituțională s-a pronunțat constant în sensul că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia. Justiția este un serviciu public al statului, iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat, la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii. Este echitabil ca o parte dintre cheltuieli să fie suportată de cei care recurg la acest serviciu și aceasta se realizează prin plata taxelor de timbru.

În acest sens, urmează a se retine considerentele Deciziei nr. 1 din 8 februarie 1994 a Plenului Curții Constituționale și ale Deciziei nr. 7 din 2 martie 1993, rămasă definitivă, prima publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, iar cea de-a doua, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993. Mai recent, în același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996.

Pe de altă parte, în considerarea prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contribuția justițiabilului prin avansarea unei părți din cheltuielile pe care le implica serviciul public al justiției poate fi recuperată de la partea care cade în pretenții, inglobandu-se în cheltuielile de judecată.

Pentru identitate de ratiune, timbrul judiciar nu poate avea o alta semnificație și nu poate conduce la alte consecințe decât cele ale taxei de timbru.

Este de observat, de asemenea, ca art. 21 din Constituție, prin care se garantează accesul liber la justiție, nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție.

Autorul excepției de neconstituționalitate își motiveaza însă susținerea sa și pe ideea ca prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 32/1995

"încalcă dreptul constituțional la petiție, care trebuie să fie gratuit". Într-adevăr, art. 47 din Constituție, consacrand dreptul de petiționare, precizează ca exercitarea acestuia "este scutită de taxa". Numai ca, astfel cum rezultă din chiar reglementarea constituțională, accesul la justiție, care presupune o cerere adresată instanței, nu este identic cu dreptul de petiționare, fiecare dintre aceste drepturi având determinări specifice și exclusive. De regula, cererea în justiție se rezolva în cadrul unei proceduri jurisdicționale; dimpotriva, petiția se rezolva, de regula, în cadrul unei proceduri administrative, având o anumită specificitate de natura necontencioasă.

Se mai susține, de asemenea, ca "Guvernul nu este competent" sa instituie timbrul judiciar, el putând sa emita, cum precizează art. 107 din Constituție, hotărâri pentru organizarea executării legilor. Astfel se ignora însă faptul ca, în temeiul art. 107 alin. (3) și al art. 114 din Constituție, Guvernul poate emite ordonanțe, exceptând domeniul legilor organice. Or, din cuprinsul art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte reglementări constituționale nu rezultă cerința ca taxele în justiție, implicit timbrul judiciar, să fie reglementate prin lege organică.

Prin notele scrise depuse la dosarul instanței, autorul excepției de neconstituționalitate evoca și încălcarea dispozițiilor art. 138 din Constituție. Potrivit alin. (1) al acestui articol, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat "se stabilesc numai prin lege". Aceste prevederi trebuie însă coroborate cu cele ale art. 114 din Constituție, privind delegarea legislativă, în sensul cărora Guvernul poate emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Pe baza textelor constituționale menționate nu s-ar putea deci susține ca Guvernul nu era competent sa emita o ordonanța privind timbrul judiciar. De altfel, este de observat ca

Ordonanța Guvernului nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, emisă în temeiul art. 1 lit. b) din Legea nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, a fost aprobată prin Legea nr. 106 din 16 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995.

În sfârșit, invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege", nu are incidența cu obiectul excepției de neconstituționalitate. Dacă, totuși, s-ar păstra în discuție acest incident de neconstituționalitate, ar urma să se observe ca, prin emiterea ordonanței, Guvernul a acționat pe baza unei legi de abilitare, precum și ca, ulterior, ordonanța a fost aprobată prin lege, asa încât aceasta autoritate nu s-a situat "mai presus de lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, invocată de Petrosanu Ionel în Dosarul nr. 784/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția contencios administrativ.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 1997.