Decizia nr. 87/1997
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Nicolae Popa - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Udrescu Mircea, Udrescu Alexandru, Udrescu Vladimir și Udrescu Ștefan împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 *).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 aprilie 1997, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Soluția s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Udrescu Mircea, Udrescu Alexandru, Udrescu Vladimir și Udrescu Ștefan, sustinand ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece prin declararea oricând a recursului în anulare, împotriva unor hotărâri definitive și irevocabile, se creează o incertitudine cu privire la ocrotirea legală a dreptului de proprietate.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, deoarece Decizia nr. 110/1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit Constituției și Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.
Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentilor și ale procurorului, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Articolul 135
alin. (1) din Constituție prevede că statul ocrotește proprietatea. De asemenea, conform art. 41 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate este garantat, iar conținutul și limitele lui sunt stabilite prin lege.
Exercitarea recursului în anulare nu este de natura a aduce atingere dreptului de proprietate, asa cum este el reglementat prin dispozițiile constituționale precitate. Prin definiție, rolul și functionalitatea unei cai de atac sunt acelea de a se indrepta posibilele erori de legalitate sau temeinicie săvârșite de instanțele judecătorești în pronunțarea unor hotărâri. Or, acest lucru nu poate intră în conflict cu drepturile care aparțin persoanelor fizice și juridice în baza unor hotărâri judecătorești. Aceste hotărâri, pentru a constitui un fundament legal al drepturilor recunoscute, trebuie să fie pronunțate în condiții de legalitate și temeinicie, iar verificarea lor constituie obiectiv esențial al oricărei cai de atac prevăzute de lege.
Cat despre exercitarea oricând a recursului în anulare, se constată că prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Pe cale de consecința, urmează a se admite recursul și, în temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, ținând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, excepția de neconstituționalitate să fie respinsă ca fiind lipsită de obiect.
În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Udrescu Ștefan, Udrescu Alexandru, Udrescu Mircea și Udrescu Vladimir și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 1997.
-----------
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
*) Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 6 martie 1997.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.