Decizia nr. 391/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Spitalul Municipal Curtea de Argeș în Dosarul nr. 64/C//2006 al Judecătoriei Curtea de Argeș.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Arată că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reprezintă o reglementare cu caracter special, ale cărei prevederi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, fără să excludă aplicarea acestora, inclusiv a celor referitoare la arbitraj.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 64/C//2006, Judecătoria Curtea de Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Spitalul Municipal Curtea de Argeș într-o cauză civilă având ca obiect rejudecarea cererii de anulare a unei ordonanțe privind o somație de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea clauzei compromisorii ori a convenției de arbitraj înscrise într-un contract comercial sau a unei convenții separate. Arată că prevederile art. 343^3 din Codul de procedură civilă și ale cărții a IV-a, intitulată "Despre arbitraj", din același act normativ sunt întotdeauna aplicabile, iar în baza art. 969 din Codul civil voința părților înlătură, în cazul oricărui tip de litigiu, competența instanțelor judecătorești. Precizează că ordonanța criticată nu prevede faptul că toate litigiile comerciale din România având ca obiect plata unei sume de bani se judecă numai prin somație de plată ori prin acțiune de drept comun, prin înlăturarea procedurii arbitrale. Invocă dispozițiile art. 11 și 20 din Constituție, potrivit cărora statul român este obligat să respecte tratatele internaționale la care este parte, acestea integrându-se în dreptul intern, iar în caz de neconcordanță între acestea și legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Menționează că, în privința arbitrajului, statul român a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine și Convenția europeană de arbitraj comercial internațional.

Judecătoria Curtea de Argeș precizează că, chiar dacă părțile au inserat o clauză compromisorie în cuprinsul contractului, competența de soluționare a cererilor privind somația de plată aparține instanțelor de drept comun, iar nu instanțelor arbitrale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere principiului constituțional privind instanțele judecătorești, prevăzut de art. 126 din Constituție. Precizează că legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, conform atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituție, cu condiția ca nici o normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale. Menționează că, în acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 161/2002, nr. 317/2002, nr. 470/2003, nr. 219/2005 și nr. 497/2005.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările ulterioare. Ca urmare a modificărilor survenite prin

art. I pct 12 al Legii nr. 195/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 2: "(1) Cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

(2) La instanțele prevăzute la alin. (1) cererile se soluționează de un singur judecător.

(3) Judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând potrivit legii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate,

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

contravine dispozițiilor constituționale ale art. 11 - "Dreptul internațional și dreptul intern" și ale art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului".

Examinând excepția de neconstituționalitate și motivele invocate în susținerea ei, Curtea constată, în primul rând, că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror edictare reprezintă, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, atributul exclusiv al legiuitorului, care poate reglementa competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, atâta vreme cât își subordonează acest demers normelor și principiilor constituționale. Or, în speță nu poate fi reținută încălcarea vreunui text constituțional.

În al doilea rând, Curtea observă că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 11 din Constituție, nefiind relevante în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.

Critica autorului excepției prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție nu poate fi reținută, întrucât reglementările internaționale au prioritate față de legile interne numai în măsura în care se referă la drepturi fundamentale ale omului. Or, instrumentele internaționale referitoare la materia arbitrajului, enumerate în motivarea excepției de neconstituționalitate, nu au un astfel de domeniu de reglementare, iar Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de asemenea invocată de autorul excepției, nici măcar nu cuprinde prevederi referitoare la arbitraj.

În fine, Curtea constată că neconcordanța dispozițiilor cuprinse în diverse acte normative, în speța de față între

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

și cele ale Codului de procedură civilă referitoare la arbitraj, nu pot forma obiectul controlului exercitat de Curtea Constituțională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Spitalul Municipal Curtea de Argeș în Dosarul nr. 64/C//2006 al Judecătoriei Curtea de Argeș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2006.