Decizia nr. 98/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Manea Mihaela și Leu Nicolae Cristian împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996 *).

----------------

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 6 mai 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Soluția s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Manea Mihaela și Leu Nicolae Cristian, pentru următoarele motive:

- art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece contravine în mod flagrant principiilor puterii lucrului judecat și stabilitatii hotărârilor judecătorești;

- sunt incalcate prevederile dispozițiilor art. 20 din Constituție, nedandu-se prioritate prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin care se dispune ca părțile sa beneficieze de "egalitatea armelor", în cadrul unui proces;

- se încalcă, de asemenea, dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora cetățenilor trebuie să li se asigure egalitatea în fața legii, fără privilegii și discriminări.

Pe fond, recurentii susțin, în esenta, ca exercitarea unei cai de atac trebuie să se facă într-un anumit termen.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au în vedere promovarea recursului în anulare numai pentru motive strict determinate, în scopul apărării anumitor valori generale, ce exced interesul părților, cum este respectarea principiului constituțional al separarii puterilor în stat.

Dispozițiile speciale privind recursul în anulare, ca și regulile de desfășurare a activității de judecată, în general, își au temeiul în prevederile de principiu ale art. 125 și art. 128 din Constituție, potrivit cărora atât competența și procedura de judecată, cat și căile de atac exercitate de părțile interesate ori de Ministerul Public sunt stabilite de lege. Ca urmare, prevederile referitoare la recursul în anulare nu pot fi considerate neconstituționale. În consecința, se apreciază ca recursul introdus împotriva

Deciziei nr. 110/1996

este neîntemeiat.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Cu privire la motivul de recurs, prin care se susține ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiul autorității lucrului judecat și pe cel al stabilitatii hotărârilor judecătorești, se constată că, cu privire la acest aspect, Curtea a statuat prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996. Argumentele care au fundamentat decizia citata subzisă și în cauza de fața și nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea practicii Curții.

În legătură cu susținerea ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 alin. (1) și art. 20 din Constituție, precum și art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este de observat ca prin Decizia nr. 96/1996 constituționalitatea acestui text de lege a fost analizata și raportată la aceste dispoziții legale, astfel încât criticile nu pot fi reținute.

Referitor la motivul de recurs, legat de inexistenta unui termen pentru exercitarea recursului în anulare, Curtea constata ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată și, pe fond, a se respinge excepția, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.

În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Manea Mihaela și Leu Nicolae Cristian privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 8 octombrie 1996, în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 6 mai 1997.