Decizia nr. 514/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 47/2002 16 ianuarie 2002 (prevederi anume) pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 66/1999 privind autorizarea Fondul…
- Legea nr. 137/2002 28 martie 2002 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Abel Ionescu în Dosarul nr. 1.005/2005 al Tribunalului Comercial Argeș.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că actele consiliului de administrație pot fi atacate în justiție, părțile beneficiind de toate garanțiile procesuale în cadrul unui asemenea litigiu. Totodată, se arată că prevederile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
sunt constituționale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.005/2005, Tribunalul Comercial Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Abel Ionescu într-un litigiu având ca obiect soluționarea cererii de anulare a hotărârii consiliului de administrație de majorare a capitalului social al unei societăți comerciale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că
art. 12 din Legea nr. 137/2002
încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, se apreciază că dispozițiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
contravin prevederilor art. 16, 21, 24 și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dau posibilitatea instanței în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate să hotărască asupra admisibilității acesteia, pe când unica instanță care ar trebui să constate dacă dispozițiile unei legi sau ordonanțe sunt sau nu constituționale este Curtea Constituțională.
Tribunalul Comercial Argeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 137/2002
nu are legătură directă cu textul legal criticat. Totodată, se arată că, prin
Decizia Curții Constituționale nr. 317 din 14 septembrie 2004 , s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor
art. 12 alin. (5), (6), (7) și (8) din Legea nr. 137/2002 .
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , instanța apreciază că este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei, fiind invocată doar pentru a evita instanța să se pronunțe asupra inadmisibilității excepției de neconstitu-ționalitate care privește
art. 12 din Legea nr. 137/2002 .
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, se apreciază că excepția de neconstituționalitate care vizează dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 137/2002
nu este motivată, nefiind precizate textele din Legea fundamentală pretins a fi încălcate. Totodată, se arată că art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat în susținerea excepției, nu are nicio legătură cu textul de lege care formează obiectul excepției.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se apreciază că aceste dispoziții legale nu au legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că obiectul cauzei deduse judecății este anularea unei hotărâri a Adunării generale a acționarilor.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 137/2002
nu încalcă dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, text care a valorificat dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/2002, se apreciază că instanța care judecă fondul cauzei nu se substituie, în niciun fel, Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, care au următorul cuprins:
-
Articolul 12
din Legea nr. 137/2002 : "(1) Toate societățile comerciale, indiferent de structura capitalului social, cărora nu li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, vor întocmi și vor înainta instituțiilor îndreptățite să emită certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, documentațiile necesare în vederea eliberării acestuia.
(2) Instituțiile abilitate să elibereze certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului au obligația să emită aceste documente în termen de 15 zile de la depunerea documentației și să transmită, în termen de 5 zile de la emitere, o copie de pe certificat către instituția publică implicată.
(3) Administratorii societății comerciale sunt obligați să solicite înregistrarea majorării capitalului social la oficiul registrului comerțului în termen de 30 de zile de la data emiterii certificatului.
(4) În cazul în care administratorii nu solicită înregistrarea majorării capitalului social în termenul prevăzut la alin. (3), oficiul registrului comerțului va înregistra majorarea, la cererea instituției publice implicate.
(5) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate.
(5^1) Majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate se realizează fără adăugarea unei prime de emisiune.
(5^2) Prețul de subscriere al acțiunilor aferente dreptului de preferință exercitat de acționarii existenți în cadrul majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate se va stabili fără adăugarea unei prime de emisiune.
(6) În situația în care majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor se realizează după privatizarea societății comerciale, cumpărătorul sau succesorul în drepturi al acestuia are drept de preferință la cumpărare de la instituția publică implicată a unui număr de acțiuni suplimentare necesare menținerii cotei de participație la capitalul social, existentă anterior majorării acestuia cu valoarea terenurilor.
(7) Cumpărătorul sau succesorul în drepturi al acestuia își poate exercita această preferință în termen de 15 zile de la data înregistrării majorării capitalului social.
(8) Prețul de vânzare pentru acțiunile suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în situația exercitării dreptului de preferință, este egal cu valoarea nominală a acțiunilor, în cazul în care prețul pe acțiune plătit de cumpărător prin contractul inițial de privatizare este mai mare decât valoarea nominală a acțiunilor, sau este cel rezultat din negocierea directă dintre instituția publică implicată și cumpărător, în cazul în care prețul pe acțiune plătit de cumpărător prin contractul inițial de privatizare este mai mic decât valoarea nominală a acțiunilor. Plata acțiunilor se va realiza integral sau în rate. Transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor are loc în momentul plății integrale a prețului sau a avansului, după caz.
(9) În situația în care nu se exercită dreptul de preferință în termenul prevăzut la alin. (7), pachetul de acțiuni aferent terenului poate fi vândut de instituția publică implicată prin oricare dintre metodele prevăzute în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin
Legea nr. 44/1998 , cu modificările și completările ulterioare.
(10) Până la expirarea termenului de exercitare a dreptului de preferință drepturile de vot conferite de acțiunile emise în conformitate cu prevederile alin. (5) sunt suspendate."
-
Articolul 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 146 lit. d) privind competența Curții Constituționale de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, precum și textul art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
În esență, autorul excepției apreciază că textul
art. 12 din Legea nr. 137/2002
contravine art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , dând posibilitatea instanței în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate să hotărască asupra admisibilității acesteia, încalcă prevederile art. 16, 21, 24 și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea constată că
art. 12 din Legea nr. 137/2002
reglementează procedura de majorare a capitalului social al societăților comerciale cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate privată. Potrivit
art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, Adunarea generală extraordinară a acționarilor are printre atribuțiunile sale și pe aceea de a majoră capitalul social al societății comerciale; această atribuțiune poate fi delegată consiliului de administrație sau administratorului unic al societății, potrivit art. 114 alin. (1) din aceeași lege. Atât hotărârea Adunării generale extraordinare a acționarilor, cât și cea a consiliului de administrație sau a administratorului unic, potrivit art. 132 alin. (2) și
art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , pot fi atacate în justiție, în tot cursul judecății părțile beneficiind de toate garanțiile procesuale. În consecință, Curtea reține că procedura de majorare a capitalului social, în ipoteza prevăzută de
art. 12 din Legea nr. 137/2002 , poate fi contestată în justiție și nu încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea observă că acest text de lege a mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin numeroase decizii, Curtea stabilind că textul criticat este constituțional. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Curtea a statuat că prevederile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii.
Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Abel Ionescu în Dosarul nr. 1.005/2005 al Tribunalului Comercial Argeș.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.