Decizia nr. 522/2006

Articolul 8

alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

încalcă principiul egalității în drepturi, statuat de art. 16 alin. (1) din Constituție, datorită instituirii unui termen de atac mai scurt decât în cazul litigiilor de drept comun (10 zile, față de termenul de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă). De altfel, art. 8 din ordonanță nu precizează dacă cererea în anulare, pe care o reglementează, este sau nu o cale de atac, dacă face parte din procedura contencioasă sau din procedura necontencioasă și nu indică probele care pot fi administrate, nesocotindu-se, astfel, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. În plus, alin. (5) al acestui articol, prin faptul că, în noua sa redactare, prevede o singură cale de atac, permite exercitarea unui eventual "abuz de drept" din partea creditorilor, creând totodată o situație inegală între debitorul din procedura somației de plată și pârâtul din procesele comerciale de drept comun, inegalitate contrară art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. În esență, se arată că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, procedură ce a determinat limitarea mijloacelor de probă, a căilor de atac, judecata pricinii având loc cu precădere și de urgență, ceea ce nu implică însă restrângerea niciunui drept fundamental sau al unei libertăți și nu instituie nicio discriminare între persoane aflate în situații identice. De asemenea, această procedură specială nu exclude valorificarea și apărarea drepturilor și intereselor legitime legate de obiectul litigiului supus analizei în procedura somației de plată, pe calea dreptului comun, în limitele impuse de autoritatea lucrului judecat recunoscută hotărârilor pronunțate în temeiul

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 .

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 4 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , față de art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție, precum și față de art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este neîntemeiată. Prin reglementarea procedurii somației de plată s-au urmărit simplificarea și accelerarea demersului jurisdicțional al creditorilor pentru obținerea titlurilor executorii, s-a impus limitarea mijloacelor de probă utilizabile, această limitare fiind însă deopotrivă valabilă ambelor părți. Totodată, s-a urmărit și protejarea debitorului față de un eventual abuz al creditorilor, prin reglementarea, în cadrul alin. (2) al art. 4, criticat ca fiind neconstituțional, a obligativității citării părților, astfel ca acestea să își exercite dreptul la apărare în condiții identice. Caracterul special și derogatoriu al procedurii somației de plată nu instituie vreo discriminare și nici nu restrânge dreptul la apărare al debitorului, care, potrivit art. 8 din ordonanță, dispune de posibilitatea de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1), (2) și (4) din ordonanță față de dispozițiile art. 21 alin. (3) teza întâi și art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul apreciază că și aceasta este neîntemeiată. Ca urmare a modificării art. 4, procedura somației de plată a dobândit caracter oral și contradictoriu și, chiar dacă alin. (2) al acestui articol este eliptic, în sensul că omite să precizeze cum pot fi probate explicațiile și lămuririle la care face referire, el nu conține însă nicio dispoziție expresă de limitare a mijloacelor de probă exclusiv la înscrisuri. Or, în lipsa unei asemenea precizări, urmează a-și găsi aplicarea dreptul comun, după cum a statuat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 109/2003 . Pe de altă parte, dispozițiile art. 6 trebuie privite în contextul întregii reglementări specifice somației de plată, astfel că, în cadrul acestei proceduri, orice debitor, citat în mod obligatoriu în fața judecătorului, își poate formula apărările și, eventual, poate introduce cerere în anulare, a cărei reglementare nu instituie nicio limitare a mijloacelor de probă de care se poate uza conform regulilor de drept comun.

Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

față de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1), se arată că și aceasta este neîntemeiată. În primul rând, se apreciază că, sub aspectul susținerilor privind neclaritatea textelor legale criticate, invocată de autorul excepției, acestea nu pot constitui obiect al unei decizii a Curții Constituționale, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . Având în vedere specificul de reglementare al ordonanței atacate, legiuitorul, în virtutea competenței sale de a institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situații deosebite, a adoptat, și în cazul de față, soluții diferite față de cele din dreptul comun, referitoare atât la exercitarea căilor de atac, cât și la termenele corespunzătoare acestor căi de atac. Astfel, a fost consacrată cererea în anulare drept cale de atac împotriva ordonanței, acțiune prin care debitorul declanșează faza contencioasă contradictorie a procedurii somației de plată. Prin urmare, acesta își exercită nestingherit dreptul de acces la instanță, prevăzut de art. 21 din Constituție, și totodată se asigură astfel părților modalități echilibrate de exercitare a drepturilor lor procesuale, corespunzătoare acestei proceduri speciale. Pe de altă parte, atât durata termenului în care această cale de atac se poate exercita, precum și împrejurarea că la alin. (5) al art. 8 se prevede că hotărârea de respingere a cererii în anulare este irevocabilă, urmăresc simplificarea demersului judiciar și asigurarea celerității soluționării litigiilor, eficiența în această materie a recuperării creanțelor având o importanță deosebită. De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, "accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege."

În sfârșit, în ceea ce privește dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în susținerea excepției, se apreciază că acestea nu au incidență în cauză, având în vedere că procedura somației de plată reprezintă soluția pentru neîndeplinirea unei obligații din partea debitorului și nu pune în discuție vreo restrângere a dreptului de proprietate privată a acestuia.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de art. 21 din Legea fundamentală, se arată că dispozițiile legale atacate nu conțin norme contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea cauzei într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivă, aceste texte legale constituie o garanție a aplicării drepturilor și principiilor constituționale pretins încălcate.

Totodată, dispozițiile legale criticate nu conțin limitări ale exercitării dreptului la apărare, consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituție. Prin reglementarea conținută în Art. 8 este asigurată posibilitatea formulării unei cereri în anulare împotriva ordonanței prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul căreia debitorul poate folosi în apărarea sa toate mijloacele legale de probă.

De asemenea, textele legale indicate nu conțin norme contrare dreptului de proprietate, statuat de art. 44 alin. (1) din Constituție, actualizarea creanțelor, a dobânzilor, majorărilor sau penalităților datorate potrivit legii, cu rata inflației, având tocmai menirea de a întâmpina procesul de devalorizare a capitalului împrumutat de către creditor debitorului, echilibrul economic între cei doi fiind, astfel, restabilit.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4) și ale

art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textele legale menționate au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1): "Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.";

- Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.";

- Art. 6 alin. (1), (2) și (4): "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către debitor, precum și termenul de plată.[...]

(4) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunică fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";

- Art. 8 alin. (1), (2) și (5): "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. [...]

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale precitate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 alin. (1) potrivit cărora dreptul la apărare este garantat și ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând textele legale criticate, Curtea Constituțională constată că

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, atât în ansamblul ei, cât și prin examinarea separată a dispozițiilor sale, prin raportare la aceleași norme constituționale invocate și în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 497 din 29 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reținute, că dispozițiile art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4), art. 8 alin. (1) și (2) și ale

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 53 și ale art. 126 alin. (2), și nici pe cele ale art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, răspunzând, cu acel prilej, unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a modifica jurisprudența Curții în materie, soluția și considerentele ce au stat la baza deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în această cauză.

În plus, autorul excepției invocă neconstituționalitatea

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

față de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, arătând, în acest sens, că textul legal criticat creează o inegalitate între debitorul din procedura somației de plată și pârâtul din procesele comerciale de drept comun, deoarece hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare a ordonanței prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, este irevocabilă. Astfel, împotriva acestei ordonanțe nu se poate exercita decât o singură cale de atac, cea a cererii în anulare.

Analizând textul legal criticat, față de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, pretins a fi încălcate, Curtea constată că susținerile autorului nu pot fi reținute. Norma juridică atacată are caracter procedural, or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul este suveran a reglementa competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, iar în considerarea unor situații deosebite, acesta poate adopta reguli speciale, fără a crea astfel discriminări sau inegalități. În cazul de față, celeritatea soluționării litigiului și eficiența în obținerea titlurilor executorii reprezintă caracteristici esențiale ale procedurii somației de plată, diferită, așadar, de cea specifică proceselor comerciale de drept comun, astfel că reglementarea unei singure căi de atac împotriva ordonanței prin care judecătorul admite, integral sau în parte, cererea creditorilor nu este de natură a afecta drepturile subiective sau cele procesuale ale debitorilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) și (4) și ale

art. 8 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "M&T Market & Trade Professionals" - S.A. din București în Dosarul nr. 26.247/2/2005 (4.498/2005) al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2006.