Decizia nr. 147/1996
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 77 din Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991
prezumat în vigoare
Costica Bulai - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata următoarele:
Prin Încheierea din 25 septembrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 842/1996, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art.77 din
Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , invocată de intimatele reclamante Bunescu Victoria și Cantemir Elena.
În motivarea excepției, se susține ca dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituție, care prevăd ca "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale", din moment ce accesul la justiție este împiedicat "pentru perioade nedeterminate de timp care aduc prejudicii celor în cauza", precum și prevederilor art. 1 și ale art. 41 din Constituție, care reglementează statul de drept și ideea de dreptate, respectiv protecția dreptului de proprietate. De asemenea, se arata ca însăși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, a statuat ca "o norma care suspenda cursul justiției până la adoptarea unei legi este neconstitutionala", deoarece "încalcă raporturile constituționale dintre puterea legislativă și cea judecătorească".
Exprimandu-și opinia potrivit
art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În temeiul
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca textul art. 26 alin. (3) teza a doua nu aduce "vreo atingere accesului liber la justiție, pentru ca, în momentul adoptării în viitor a unei legi pentru repararea daunelor suferite de unele persoane prin legislația anterioară Constituției din anul 1991, acestea o vor putea invoca în fața justiției, pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor lor legitime".
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a
art. 77 din Legea nr. 58/1991 , "care conține prevederi similare cu cele ale
art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 ", apreciază ca aceasta "este, de asemenea, nefondata".
Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile
art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992
și ale
art. 77 din Legea nr. 58/1991 , raportate la prevederile Constituției, retine următoarele:
În temeiul
art. 144 lit. c) din Constituție și al prevederilor Legii nr. 47/1992 , Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost sesizată.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 234 din 17 iunie 1997.
Viorel Mihai Ciobanu - președinte
Articolul 26
alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992
statuează ca "repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din anul 1991 se reglementează prin lege", iar
art. 77 din Legea nr. 58/1991
conține dispoziții similare, în sensul că "reparațiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială".
Asupra dispozițiilor
art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, în care se arata: "Recunoscând, implicit ca, prin legi anterioare Constituției din anul 1991, anumite persoane au suferit daune, Parlamentul și-a exprimat voința politica de a elabora o lege care să repare aceste daune, tocmai pentru ca, datorită principiului neretroactivitatii legilor, o alta soluție nu este posibila. Asa fiind, textul nu poate fi considerat neconstitutional". Aceasta decizie a rămas definitivă ca urmare a Deciziei nr. 24 din 4 mai 1993, ambele fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluții, excepția de neconstituționalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curții, să fie respinsă ca vadit nefondata.
Cat privește dispozițiile
art. 77 din Legea nr. 58/1991 , se constată că ele conțin dispoziții similare cu cele ale art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea 47/1992. Rezultă ca și excepția de neconstituționalitate referitoare la
art. 77 din Legea nr. 58/1991
este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă tot ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) și ale
art. 25 din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992
și ale
art. 77 din Legea nr. 58/1991 , invocată de Bunescu Victoria și Cantemir Elena în Dosarul nr. 842/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 17 decembrie 1996.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.