Decizia nr. 587/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ion Tiuca - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Bogdan Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 982/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 982/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Bogdan Alexandru Rădulescu într-un litigiu având ca obiect soluționarea cererii de recuzare a executorului judecătoresc.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 , limitand posibilitatea de a cere și de a obține recuzarea executorului judecătoresc numai la cazurile prevăzute de art. 27 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6*), 8 și 9 din Codul de procedură civilă, ingradeste liberul acces la justiție și restrânge exercițiul unui drept, lăsând doar creditorului posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.

-------

Judecătoria Sectorului 3 București apreciază ca textul de lege criticat este constituțional.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere invoca jurisprudenta în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, care au următorul cuprins: "Executorii judecătorești pot fi recuzati în cazul în care se afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 și 9 din Codul de procedură civilă."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituție, referitoare la dreptul oricărei persoane de acces liber la justiție, ce nu poate fi îngrădit de nicio lege, respectiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate în raport cu dispozițiile

art. 21 și 53 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea, respingând excepția, a stabilit ca dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă, la care trimite

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 , reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejand, astfel, partea în cazul în care se presupune ca judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Totodată, dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paleta foarte larga de situații, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective și rationale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe aceasta cale este împiedicată posibilitatea indepartarii de către o parte de rea-credința a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situație ce nu contravine textelor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3).

De asemenea, Curtea, cu același prilej, a stabilit ca enumerarea limitativa a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor.

Neexistand elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

De asemenea, Curtea constata ca executorul judecătoresc îndeplinește o funcție de interes public, ceea ce impune ca, în vederea realizării atribuțiilor sale, cazurile în care poate fi recuzat să fie prevăzute de lege. Dacă s-ar permite recuzarea executorului judecătoresc pentru orice motiv, astfel cum tinde sa sugereze autorul excepției, s-ar da posibilitatea debitorului sa tergiverseze la nesfarsit executarea și, în realitate, sa aleagă executorul judecătoresc.

Curtea retine ca dreptul de a cere recuzarea executorului judecătoresc nu este un drept fundamental, ci un mijloc și o garanție procedurala, astfel ca prevederile art. 53 din Constituție nu au incidența în cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Bogdan Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 982/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2006.