Decizia nr. 40/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 (prevederi anume) privind executorii judecătorești
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "F.E.A." - S.A. București în Dosarul nr. 10.415/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu există nici un aspect de neconstituționalitate, iar cazurile de recuzare cuprinse în Codul de procedură civilă sunt pe deplin acoperitoare și în concordanță cu prevederile art. 21 din Constituție,
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.415/2004, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum și cu cele ale
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "F.E.A." - S.A. București.
În motivarea excepției, autorul acesteia susține că prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 53.
Se arată că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești "nu reglementează expres motivele de recuzare [a executorilor judecătorești], dar cuprinde în acest sens o normă de trimitere, în conformitate cu care executorii judecătorești pot fi recuzați numai dacă se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă". Se consideră că prin limitarea motivelor de recuzare operată prin dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
și prin cele ale art. 27 din Codul de procedură civilă se "înfrâng în mod evident dispozițiile art. 21 din Constituția României", în același timp fiind "îngrădit dreptul de a obține recuzarea unui executor judecătoresc care a dovedit atitudine partizană și neprofesionalism".
Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că prin prevederile criticate "se reglementează și o inegalitate între poziția părților în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, în timp ce debitorului i se răpește această posibilitate".
De asemenea, se consideră că, prin "îngrădirea posibilităților de recuzare" operată de cele două texte legale, se încalcă prevederile art. 53 din Constituție, întrucât restrângerea posibilităților de recuzare [...] nu este motivată prin nici unul dintre motivele indicate limitativ".
Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se consideră că "prin stabilirea limitativă a cazurilor de recuzare a judecătorilor și implicit a celor de recuzare a executorilor judecătorești nu se aduce atingere în nici un mod [...] art. 21 din Constituție". Se mai arată, de asemenea, "cazurile de recuzare, deși limitative, acoperă o sferă foarte largă a posibilităților în care s-ar putea aprecia lipsa de obiectivitate a judecătorului sau a executorului", iar "pentru alte motive decât cele prevăzute de
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
și de art. 27 din Codul de procedură civilă există posibilitatea promovării altor cereri în justiție, astfel că nu se poate vorbi în acest caz nici de o restrângere a exercițiului unor drepturi".
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, "fără a se pune problema recuzării executorului, oricând în cursul executării silite, partea interesată poate să introducă contestație împotriva executării înseși sau a oricărui act de executare, precum și în cazul în care executorul refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii (art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă)".
Se consideră, de asemenea, că debitorul beneficiază de aceleași drepturi și garanții procesuale cu creditorul urmăritor, fiind însă "de neconceput ca pentru orice apreciere subiectivă, cum ar fi partizanatul sau neprofesionalismul executorului, acesta să fie supus recuzării și, sub acest pretext, debitorul de rea-credință să tergiverseze desăvârșirea actului de justiție". Prin urmare, se apreciază că "reglementarea criticată nu contravine nici unei prevederi constituționale, ci asigură în mod egal și fără nici o îngrădire exercitarea și îndeplinirea cu bunăcredință a drepturilor și obligațiilor stabilite prin lege, astfel cum, de principiu, este consacrat de art. 15 și art. 57 din Constituție".
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât "dispozițiile legale criticate nu îngrădesc sub nici un aspect liberul acces la justiție și nu încalcă dreptul părților la un proces echitabil, nici la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil".
Se apreciază că dispozițiile criticate "sunt norme procedurale a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt și cele referitoare la recuzare, precum și modalități diferite de exercitare a drepturilor procesuale". Se mai arată că "prin soluționarea cererii de recuzare, instanța nu hotărăște asupra fondului acțiunii", iar părțile au posibilitatea să se plângă instanței în legătură cu respingerea cererii de recuzare.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, în punctul de vedere prezentat Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate "nu restrâng, sub nici un aspect, exercițiul liberului acces la justiție".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 10 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:
-
Articolul 10
alin. (1) din Legea nr. 188/2000 : "Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 și 9 din Codul de procedură civilă".;
___________
- Art. 27 din Codul de procedură civilă: "Judecătorul poate fi recuzat:
1. când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți;
2. când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane;
3. când soțul în viață și nedespărțit este rudă sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copii;
4. dacă el, soțul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una din părți este judecător;
5. dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți;
7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
8. dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."
Textele constituționale expres invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 și 53. Este de observat că, deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat în susținerea acesteia întregul text al art. 21 din Constituție, în realitate excepția se referă numai la primele trei alineate ale textului constituțional în cauză. Aceste texte constituționale au următorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în esență, autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că stabilirea limitativă a cazurilor de recuzare a judecătorilor și a executorilor judecătorești, precum și procedura de alegere a executorului judecătoresc încalcă dispozițiile constituționale referitoare la liberul acces la justiție și pe cele cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Curtea constată că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea observă însă că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte largă de situații, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective și raționale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credință a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situație ce nu contravine textelor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53.
De asemenea, Curtea reține că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor. Pe cale de consecință, nici textul
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
nu încalcă principiile statuate de art. 21 și 53 din Constituție.
Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competența legiuitorului, iar Curtea Constituțională, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.
În ceea ce privește susținerea conform căreia există o inegalitate între poziția părților, având în vedere că numai creditorul are "posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu", Curtea constată că această critică este nefondată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, în cadrul procedurii de executare silită, ambele părți beneficiază de anumite garanții procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestație împotriva executării înseși, împotriva oricărui act de executare etc. De asemenea, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanței sale, în condițiile în care debitorul nu și-a adus la îndeplinire obligația ce-i revine.
De altfel, dispozițiile art. 27 pct. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar Curtea, prin
Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, a stabilit că acestea sunt constituționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "F.E.A." - S.A. București în Dosarul nr. 10.415/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2005.
*) Punctul 6 al art. 27 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly ____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.