Decizia nr. 301/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și ale art. 27 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 (prevederi anume) privind executorii judecătorești
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marian Voica în Dosarul nr. 1.299/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara.
Dezbaterile au avut loc ședința publică din 1 februarie 2011, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 februarie 2011, apoi, în temeiul dispozițiilor art. 57 și
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , pentru data de 24 februarie 2011, respectiv pentru data de 1 martie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.299/243/2010, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marian Voica într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de recuzare a unui executor judecătoresc.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și art. 53, deoarece, prin acestea, nu se reglementează expres motivele de recuzare a executorilor judecătorești, dar cuprind în acest sens o normă de trimitere, în conformitate cu care experții judecătorești pot fi recuzați numai dacă se află în situațiile enumerate de norma procedurală. Prin limitarea motivelor de recuzare este îngrădit dreptul de a obține recuzarea executorului judecătoresc care a dovedit o atitudine partizană și neprofesionalism și se încalcă procedura de numire a unui expert evaluator, lăsând loc "dubiului și susceptibilității". De asemenea, autorul apreciază că prin dispozițiile de lege criticate se reglementează o inegalitate între pozițiile părților în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, în timp ce debitorul nu are această posibilitate.
Judecătoria Hunedoara își exprimă opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale art. 27 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
-
Articolul 10
alin. (1) din Legea nr. 188/2000 : "Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.";
- Art. 27 din Codul de procedură civilă: "Judecătorul poate fi recuzat:
1. când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți;
2. când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane;
3. când soțul în viață și nedespărțit este rudă sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copii;
4. dacă el, soțul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una din părți este judecător;
5. dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți;
7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
8. dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor de lege criticate s-a pronunțat prin numeroase decizii, spre exemplu,
Decizia nr. 1.303 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 1 noiembrie 2010, sau
Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, statuând că acestea sunt constituționale.
Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Aceste dispoziții de lege acoperă o paletă foarte largă de situații, la baza cărora stau criterii obiective și raționale. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credință a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situație ce nu contravine textelor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53.
Curtea a reținut, de asemenea, că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor. Astfel, nici
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
nu încalcă principiile constituționale statuate de art. 21 și art. 53.
În fine, Curtea a constatat că, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competența legiuitorului, iar Curtea Constituțională, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.
În ceea ce privește susținerea conform căreia există o inegalitate între poziția părților, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, Curtea a constatat că și această critică este neîntemeiată, întrucât, în cadrul procedurii de executare silită, ambele părți beneficiază de anumite garanții procesuale, precum posibilitatea de a formula contestație împotriva executării înseși sau împotriva oricărui act de executare. De altfel, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanței sale, în condițiile în care debitorul nu și-a adus la îndeplinire obligația ce îi revine.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marian Voica în Dosarul nr. 1.299/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 martie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.