Decizia nr. 639/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "G 500 Investment" - S.A din Sânnicoară, Societatea Comercială "GD 400 Invest" - S.A. din Dezmir și Asociația de cetățeni pentru introducerea gazului metan din Apahida în Dosarul nr. 4.388/33/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund autorii excepției, prin avocat, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, apreciind că taxarea la valoare a cererilor care au ca obiect un contract administrativ discriminează cetățenii ale căror drepturi au fost încălcate prin încheierea unor contracte administrative. Totodată, se arată că, prin taxarea la valoare, se ajunge la o taxă de timbru exorbitantă, ceea ce împiedică liberul acces la justiție al părților interesate, ducând și la încălcarea dreptului de proprietate al acestora. Se mai apreciază că sunt încălcate prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție, întrucât repartizarea sarcinilor fiscale nu este echitabilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că aplicarea taxelor de timbru la valoarea contractului administrativ se justifică prin situația specială a acestora în raport cu celelalte acte administrative. Se arată că accesul liber la justiție nu este încălcat, acest drept nepresupunând și gratuitatea. Se mai apreciază că partea care cade în pretenții va plăti cheltuielile litigiului, astfel încât nu se poate susține încălcarea art. 44 din Constituție. Totodată, se arată că taxa de timbru este o taxă necesară bunei administrări a actului de justiție, așa încât stabilirea acesteia raportat la valoarea contractului contestat nu este de natură a încălca art. 56 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.388/33/2005, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "G 500 Investment" - S.A din Sânnicoară, Societatea Comercială "GD 400 Invest" - S.A. din Dezmir și Asociația de cetățeni pentru introducerea gazului metan din Apahida într-un litigiu având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui contract administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (2), ale art. 44 alin. (2) și ale art. 56 alin. (2). Se arată că, în vreme ce cererile de anulare a unui act administrativ se taxează cu o sumă fixă de 12 RON, cele care vizează un contract administrativ se taxează la valoare, fapt care are ca finalitate discriminarea cetățenilor ale căror drepturi au fost încălcate prin încheierea unor contracte de concesiune cu statul, aceștia fiind obligați la plata unor taxe judiciare de timbru prohibitorii. Se mai apreciază că plata unor asemenea taxe judiciare de timbru este de natură a îngrădi exercitarea dreptului de liber acces la justiție. Totodată, se mai arată că sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât niciun cetățean nu își poate apăra dreptul de proprietate privată, având în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru, atunci când statul îi încalcă acest drept prin încheierea unor contracte de concesiune cu terți.

Autorii excepției mai arată că dispozițiile legale criticate nu asigură așezarea justă a sarcinilor fiscale, încălcându-se astfel prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, întrucât impunerea unei taxe judiciare de timbru la valoare pentru litigiile ce au ca obiect anularea unor contracte administrative implică, de obicei, un cuantum mare al acesteia, ceea ce îngrădește accesul liber la justiție și încalcă prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la garantarea unui proces echitabil în fața unui judecător imparțial.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susține că taxele judiciare de timbru reprezintă plata serviciilor prestate de instanțele de judecată, determinarea cuantumului acestora fiind o sarcină administrativă a instanței. Se apreciază că taxa de timbru reprezintă o formă de descurajare a eventualelor abuzuri procesuale, fără a constitui o obstrucționare a accesului liber la justiție. Totodată, se arată că plata unei asemenea taxe nu este de natură a încălca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Se mai apreciază că accesul liber la justiție nu presupune gratuitate și că partea care cade în pretenții va plăti cheltuielile litigiului, astfel încât sunt neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate în raport cu art. 21 și 44 din Constituție. Guvernul consideră că textul legal criticat nu încalcă art. 56 alin. (2) din Constituție, neprevăzând nicio diferențiere între contribuabili cu privire la plata taxei de timbru. În sensul celor de mai sus, Guvernul invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materia instituirii taxelor de timbru.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prevederile legale criticate nu încalcă accesul liber la justiție, întrucât acesta nu presupune, în mod obligatoriu, gratuitatea, justiția fiind un serviciu public al statului și este firesc ca justițiabilii care recurg la acest serviciu să suporte o parte din costul său, prin plata taxelor de timbru. Totodată, cheltuielile efectuate de justițiabil pot fi recuperate de la partea care cade în pretenții, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea excepției, în realitate este contestată constituționalitatea numai a prevederilor art. 17 alin. (2) teza finală din lege. Astfel, dispozițiile criticate au următorul cuprins: "(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate privată și ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Autorii excepției consideră că textul criticat discriminează cetățenii ale căror drepturi au fost încălcate prin încheierea unor contracte de concesiune cu statul, întrucât aceștia sunt obligați la plata unor taxe judiciare de timbru prohibitorii, în opoziție cu cererile de anulare a actelor administrative.

Curtea reține că diferența de tratament juridic instituită în planul plății taxei judiciare de timbru în ceea ce privește contractele administrative în raport cu celelalte acte administrative constituie o opțiune a legiuitorului, care, în baza art. 126 alin. (2) din Constituție, este îndreptățit să stabilească procedura de judecată. Această opțiune a legiuitorului se justifică prin faptul că, de principiu, contractele administrative sunt evaluabile în bani, spre deosebire de celelalte acte administrative, astfel încât taxa judiciară de timbru se stabilește în funcție de valoarea contractului în cauză.

În acest sens, prin

Decizia nr. 168 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 28 aprilie 2005, Curtea a statuat că legiuitorul are opțiunea liberă în determinarea cererilor pentru care trebuie plătite taxe judiciare de timbru, a cuantumului acestora, precum și a părților care au obligația să le plătească, cu condiția să nu instituie un tratament juridic diferit pentru situații identice. În raport cu obiectul acțiunilor sau al cererilor, cuantumul taxelor judiciare de timbru este stabilit în mod diferit, prin sume fixe în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani și prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii, când acesta este evaluabil în bani.

De altfel, Curtea reține că autorii excepției critică existența diferenței de tratament juridic între contractele și actele administrative în planul plății taxei de timbru, și nu modalitatea concretă de calcul al taxei raportat la valoarea litigiului, care, prin cuantumul său excesiv, eventual prohibitoriu, ar putea duce la înfrângerea accesului liber la justiție.

În ceea ce privește invocarea încălcării accesului liber la justiție, Curtea, prin

Decizia nr. 103 din 6 iunie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000, a statuat că accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiției. Totodată, cheltuielile efectuate de justițiabil pot fi recuperate de la partea care cade în pretenții, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În consecință, Curtea nu poate reține în niciun mod vreo încălcare a prevederilor art. 21 alin. (2) și ale art. 44 alin. (2) din Constituție.

Cu privire la invocarea art. 56 alin. (2) din Constituție în susținerea excepției, Curtea constată că textul legal criticat asigură o așezare justă a sarcinilor fiscale, întrucât taxa judiciară de timbru este de natură să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Totodată, cuantumul acestei taxe este proporțional cu valoarea contractului administrativ care se cere a fi anulat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "G 500 Investment" - S.A din Sânnicoară, Societatea Comercială "GD 400 Invest" - S.A. din Dezmir și Asociația de cetățeni pentru introducerea gazului metan din Apahida în Dosarul nr. 4.388/33/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2006.