Decizia nr. 13/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 168/1999 12 noiembrie 1999 (prevederi anume) privind soluționarea conflictelor de muncă
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor
art. 81 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.177/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.177/44/2006, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 81 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 107 din 5 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. R/77/C/2003, pentru soluționarea unui litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică
art. 81 din Legea nr. 168/1999 , considerând că încalcă dreptul la două grade de jurisdicție, dreptul la un recurs efectiv la o instanță națională, dreptul de acces liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la o judecată dreaptă și nepărtinitoare, fiind contrar și principiilor constituționale referitoare la universalitatea drepturilor și îndatoririlor, la egalitatea în drepturi și la nediscriminare. În acest sens, arată că textul de lege criticat permite judecarea fondului de către instanța de recurs și în situația în care prima instanță nu a judecat fondul cauzei, ci a respins acțiunea pe baza unei excepții, astfel că nu mai există o a doua cale de atac asupra fondului.
Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstitu-ționalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat urmărind asigurarea celerității procedurii în litigiile de muncă. De asemenea, arată că nici prevederile constituționale, nici cele internaționale invocate de autorul excepției nu instituie principiul dublului grad de jurisdicție în materie civilă.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstitu-ționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât nu contravine nici uneia dintre dispozițiile constituționale și reglementările internaționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 81 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziții potrivit cărora, "(1) În caz de admitere a recursului, instanța va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situații:
a) soluționarea cauzei de instanța de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competență;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa părții care nu a fost legal citată."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 124 și 126 din Constituție, referitoare la statul român, la dreptul internațional și dreptul intern, la universalitate, la egalitatea în drepturi, la tratatele internaționale privind drepturile omului, la accesul liber la justiție, la dreptul la apărare, la înfăptuirea justiției și la instanțele judecătorești.
De asemenea, consideră că sunt încălcate reglementările cuprinse în art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, la interzicerea discriminării și la interzicerea abuzului de drept, precum și prevederile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi, universalitatea drepturilor și a libertăților, dreptul la recunoașterea calității de subiect de drept, dreptul la protecția egală a legii, dreptul de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și la interzicerea oricăror acte care ar putea conduce la desființarea unor drepturi sau libertăți proclamate de Declarație.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat instituie norme de procedură a căror stabilire revine, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competenței exclusive a legiuitorului.
Articolul 81
are ca scop asigurarea soluționării cu celeritate a conflictelor de muncă, ținând seama de specificul litigiilor de această natură.
În ceea ce privește concordanța textului de lege criticat cu prevederile constituționale invocate, Curtea observă că acesta se aplică în mod egal pentru toate părțile litigiilor de muncă și tuturor situațiilor care se încadrează în ipoteza normei juridice, neinstituindu-se nicio discriminare.
De asemenea, textul de lege examinat nu îngrădește în niciun fel accesul liber la justiție și nu prevede vreo derogare de la dispozițiile și garanțiile procedurale, astfel încât să se împiedice desfășurarea în mod echitabil a procesului.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia nu ar beneficia de un dublu grad de jurisdicție cu privire la judecarea fondului cauzei, încălcându-se astfel și dreptul la apărare, Curtea constată că nicio dispoziție constituțională sau reglementare internațională nu prevede numărul gradelor de jurisdicție și al căilor de atac ce trebuie prevăzute pentru diferite litigii. Singura obligație privind instituirea unui dublu grad de jurisdicție, prevăzută de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se referă la cauzele penale, iar nu la cele civile. De altfel, textul de lege criticat se referă tocmai la o cale de atac, anume recursul împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. Rejudecarea cauzei în fond sau chiar discutarea pentru prima oară a fondului în fața instanței de recurs nu este de natură să îngrădească exercitarea dreptului la apărare de către toate părțile procesului.
De altfel, Curtea constată că art. 81 din Legea nr. 168/2001 a mai fost examinat sub aspectul constituționalității prin prisma acelorași critici ca și cele formulate în prezenta speță, iar prin
Decizia nr. 86 din 20 martie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001, și
Decizia nr. 165 din 22 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, instanța de contencios constituțional a respins aceste critici ca fiind neîntemeiate pe considerente ce își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 81 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.177/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.