Decizia nr. 40/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța națională a României, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată, precum și de Haddad Aquil Jamil Aiman în Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006) al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006), Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța națională a României, excepție ridicată din oficiu de către instanță, precum și de Haddad Aquil Jamil Aiman în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și cele ale art. 6 (dreptul la un proces echitabil) și art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Protocolului adițional nr. 4 la convenție, care, în acord cu art. 20 din Constituție, garantează libertatea de circulație a persoanelor.

Astfel, potrivit textului legal criticat, nici persoana interesată, și nici instanța de judecată nu se regăsesc între autoritățile enumerate cărora le pot fi comunicate informații din domeniul siguranței naționale. Or, prin refuzul de a comunică judecătorului informațiile cerute, relevante în aprecierea actului administrativ atacat, se aduce atingere dreptului garantat de art. 21 din Legea fundamentală, instanța aflându-se în imposibilitate de a verifica legalitatea actului, ceea ce determină vătămarea dreptului legitim al persoanei până la suprimarea acestuia.

Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece atâta vreme cât persoana vătămată și, alături de ea, instanța de judecată sunt oprite de a cunoaște conținutul informațiilor secrete ce au stat la baza adoptării măsurii administrative contestate, după ce aceasta a fost făcută publică, procedura judiciară devine o simplă formalitate, în cadrul căreia judecătorul este obligat să primească, fără niciun fel de control ori apreciere, susținerile uneia dintre părți care se prevalează de secretul absolut al datelor și actelor pe care le deține.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece limitarea impusă de legiuitor prin textul de lege criticat este justificată de interesul apărării securității naționale și este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 53 alin. (1) și art. 31 alin. (3).

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Maaouia contra Franței) că "deciziile privind intrarea, șederea și expulzarea străinilor nu privesc drepturile și obligațiile civile ale reclamantului și nici acuzații în materie penală, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, art. 6 paragraful 1 nu este aplicabil cauzei". Aceeași motivare a fost reținută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kaya contra României, pronunțată în data de 12 octombrie 2006, neconstatându-se încălcarea de către statul român a dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din convenție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 51/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, care au următorul conținut:

"Informații din domeniul siguranței naționale pot fi comunicate:

a) președintelui Senatului, președintelui Adunării Deputaților, precum și comisiilor permanente pentru apărare și asigurarea ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului;

b) miniștrilor și șefilor departamentelor din ministere, când informațiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund;

c) prefecților, primarului general al Capitalei, precum și conducătorilor consiliilor județene, respectiv al municipiului București, pentru problemele ce vizează competența organelor respective;

d) organelor de urmărire penală, când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni.

Comunicarea informațiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuții în domeniul siguranței naționale.

Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. 1 lit. a)-d)."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța națională a României au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 37 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004, și

Decizia nr. 333 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 29 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța națională a României, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată, precum și de Haddad Aquil Jamil Aiman în Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006) al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 ianuarie 2007.