Decizia nr. 175/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Ahmad Rashid în Dosarul nr. 5.736/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.162D/2006, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de Zhang Chuanfa în Dosarul nr. 9.559/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză, desemnat în vederea asigurării traducerii pe parcursul soluționării excepției de neconstituționalitate.

Magistratul-asistent învederează Curții că în ambele dosare partea Oficiul Național pentru Refugiați a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.162D/2006 la Dosarul nr. 2.136D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că

Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

a fost abrogată expres prin

Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, dar că soluția legislativă conținută de textul criticat a fost preluată de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2. Menționează că asupra prevederilor acestei ultime dispoziții de lege Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 717/2006 și nr. 799/2006, soluțiile și considerentele acestora păstrându-și valabilitatea și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 29 septembrie 2006 și 9 octombrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 5.736/302/2006 și nr. 9.559/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 5 alin. (1) și ale

art. 5 pct. 2" din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de Ahmad Rashid și Zhang Chuanfa în cauze civile având ca obiect obținerea statutului de refugiat.

În motivările excepției, având un conținut similar, se susține, în esență, că prevederile criticate încalcă dispozițiile art. 22 alin. (2) din Constituție și pe cele ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se argumentează critica de neconstituționalitate pe lipsa de precizie și claritate, susținându-se că textele criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de convenția amintită, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi "suficient de accesibile și precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu".

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, riscul ca solicitantul de azil să fie supus, la întoarcerea în țara de origine, la tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante urmând a se aprecia în concret, în funcție de atingerile aduse persoanei petentului, drepturilor și libertăților acestuia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.136D/2006, consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată nu este întemeiată.

Avocatul Poporului precizează că, urmare a abrogării

Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 , prin

Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2, dispozițiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit. Apreciază că dispozițiile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) și ale

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România (devenite, ca urmare a renumerotării și republicării, art. 5 pct. 2), republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.

La data sesizării Curții Constituționale, aceste prevederi erau abrogate prin efectul dispozițiilor

art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, intrată în vigoare la 16 august 2006.

Prevederile

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

au fost preluate, în esență, de

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 , care instituie o formă de protecție a străinilor și apatrizilor, denumită protecție subsidiară.

Prin urmare, Curtea va lua în discuție, ca obiect al excepției de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, care au următorul conținut:

- Art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară:

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [...]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;"

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale ca și în cauza de față. Astfel, prin

Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, și prin

Decizia nr. 799 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reținute.

Cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Ahmad Rashid și Zhang Chuanfa în dosarele nr. 5.736/302/2006 și nr. 9.559/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2007.