Decizia nr. 205/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chen Shie în Dosarul nr. 4.199/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, însoțit de interpretul autorizat de limba chineză, domnul Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă susține, prin traducător, că actul normativ criticat este o reglementare "imperfectă", care necesită a fi modificată, întrucât nu este în măsură să îi protejeze dreptul de proprietate reprezentat de investițiile pe care le-a făcut în România în timpul șederii sale legale aici.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, Curtea Constituțională pronunțându-se în acest sens într-o speță similară prin

Decizia nr. 443/2006 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.199/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Chen Shie într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul legal criticat contravine prevederilor art. 45 alin. (1) din Constituție, întrucât, prin condiționarea prelungirii dreptului străinilor de ședere în România de prezentarea de documente care să ateste investiția realizată în conformitate cu planul de afaceri, se limitează dreptul acestora de acces liber la o activitate economică, la libera inițiativă și exercitarea acestora. De asemenea, se consideră că sunt încălcate și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la convenție, privind interzicerea discriminării, întrucât restricția menționată îi privește numai pe cetățenii străini. Se mai arată că dispozițiile de lege atacate contravin și principiului consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căruia legea trebuie să fie suficient de precisă și accesibilă pentru a înlătura orice risc de arbitrariu.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu îngrădesc dreptul persoanei la liberă inițiativă în ceea ce privește activitățile economice desfășurate de aceasta și nici nu face vreo deosebire între cetățenii străini cărora le sunt aplicabile.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat nu contravine art. 45 din Constituție, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 443/2006 . În plus, consideră că celelalte dispoziții din tratatele internaționale invocate de autorul excepției nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, având următorul cuprins:

- Art. 55 alin. (1) lit. a) - Prelungirea dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale: "(1) Străinului intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale i se poate prelungi dreptul de ședere temporară, dacă: a) prezintă documente care atestă investiția realizată în conformitate cu planul de afaceri."

În motivarea excepției autorul acesteia invocă încălcarea prevederilor art. 45 din Constituție, referitor la libertatea economică, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la convenție, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege supus controlului a mai fost examinat de Curtea Constituțională prin raportare la aceleași norme constituționale și dispoziții din acte internaționale invocate și în prezenta cauză și cu o motivare similară. Astfel, prin deciziile nr. 443/2006 și nr. 897/2006, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt constituționale și a reținut, în esență, că "principiul libertății economice, consacrat de art. 45 din Constituție, garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă, exercitate însă în condițiile legii", iar condițiile pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în România pentru desfășurarea de activități economice, profesionale și comerciale, reglementate de textul de lege criticat, "se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului." În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa contradicție față de principiul nediscriminării, cu același prilej Curtea a arătat că "întregul act normativ criticat nu se adresează cetățenilor români, ci străinilor, fiind aplicabil în mod unitar acestora, în funcție de situațiile identice în care se află".

Având în vedere că între excepția de neconstituționalitate soluționată prin decizia menționată și prezenta nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, argumentele și soluția la care s-a făcut referire se păstrează și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chen Shie în Dosarul nr. 4.199/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007.