Decizia nr. 171/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Viorica Lenghel, Terezia Mureșan și Laurențiu Naș în Dosarul nr. 3.951/33/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției Viorica Lenghel, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părții prezente, care solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.951/33/2006, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția a fost ridicată de Viorica Lenghel, Terezia Mureșan și Laurențiu Naș într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În motivarea excepției se susține că prevederile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004

contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1)-(3) și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât instituie un termen de cel mult un an în care terții se pot adresa justiției, termen care curge de la data emiterii actului administrativ atacat. Or, "actele administrative unilaterale nu sunt făcute publice prin mijloacele obișnuite de publicitate", astfel că "terții interesați nu pot lua cunoștință de existența acestora" decât atunci când drepturile lor sunt vătămate. Limitarea în timp a dreptului de a ataca aceste acte în justiție, de a formula apărări ori pretenții are caracter "vădit discriminator", iar dreptul de proprietate "este expus abuzurilor".

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția nu este întemeiată, textul de lege criticat nefiind contrar dispozițiilor constituționale invocate și menționează că, de altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în acest sens.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004

sunt constituționale, sens în care arată că acestea nu sunt contrare art. 16 și 21 din Constituție, iar dispozițiile art. 44 din aceasta nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , potrivit cărora: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: [...] b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin. (2)." Alin. (2) al art. 11 la care se face trimitere, prevede: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului."

Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt art. 16 alin. (1) și (2), privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nimeni nefiind mai presus de lege, art. 21 alin. (1)-(3) privind "Accesul liber la justiție" și art. 44 alin. (1) și (2) care garantează și ocrotește proprietatea privată, în mod egal, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorii excepției susțin că prevederile

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004

contravin dispozițiilor constituționale menționate, întrucât termenul de cel mult un an în care terții interesați se pot adresa justiției curge de la data emiterii actului administrativ atacat și, în consecință, are caracter "vădit discriminator", iar dreptul de proprietate "este expus abuzurilor".

Din analiza acestor susțineri rezultă că excepția vizează, în exclusivitate, termenul de un an, care curge de la data emiterii actului administrativ unilateral, în care poate fi formulată cererea de anulare a acestuia, și care este prevăzut de alin. (2) al art. 11 din legea criticată. Or, cu privire la constituționalitatea acestui text de lege Curtea Constituțională s-a pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 534 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 2 august 2006, într-o cauză în care motivarea era similară celei din prezentul dosar, tot prin raportare la art. 16 alin. (1) și (2) și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție. Prin acea decizie, respingându-se excepția ridicată, Curtea Constituțională a constatat că textul de lege criticat nu cuprinde dispoziții care ar crea privilegii sau discriminări, astfel că art. 16 din Legea fundamentală nu este încălcat, iar art. 44 alin. (1) și (2) din aceasta nu este incident în cauză.

Cât privește invocarea art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, de asemenea, Curtea, pronunțându-se asupra constituționalității

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

prin raportare la aceste dispoziții, a statuat prin

Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, că "stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție și la un proces echitabil". Aceasta, deoarece "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege".

În consecință, cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe.

De altfel, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acestea fiind restricții admise atâta timp cât nu aduc atingere dreptului de acces la un tribunal în substanța sa. Așadar, în acest domeniu statele dispun de o anumită marjă de apreciere (Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, 1996).

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Viorica Lenghel, Terezia Mureșan și Laurențiu Naș în Dosarul nr. 3.951/33/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2007.