Decizia nr. 315/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598, art. 599, art. 600 și art. 601 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598, art. 599, art. 600 și art. 601 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurare Reasigurare Astra" - S.A. din București în Dosarul nr. 38.258/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 38.258/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598, art. 599, art. 600 și art. 601 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurare Reasigurare Astra" - S.A. din București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că, în conformitate cu prevederile procedurale criticate, o terță persoană poate pretinde și obține de la instanța de judecată împiedicarea titularului dreptului de proprietate asupra unui bun să exercite în mod direct și absolut atributele conferite de calitatea de proprietar. Situația titularului dreptului este cu atât mai gravă cu cât persoana pretins interesată nu are niciun drept consfințit printr-o hotărâre judecătorească și nici măcar aparența unui drept stabilită pe calea unei ordonanțe președințiale.
Tribunalul București - Secția a VI-a comercială arată că sechestrul judiciar are drept scop conservarea unui bun determinat și apare ca o măsură rațională, pe care legiuitorul are competența să o adopte, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598, art. 599, art. 600 și art. 601 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât sechestrul judiciar reprezintă o măsură cu caracter facultativ, pe care instanța de judecată o poate admite în ipoteza în care există o serie de împrejurări de natură să pună în pericol existența bunului și care justifică luarea acestei măsuri energice.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 598, art. 599, art. 600 și art. 601 din Codul de procedură civilă, referitoare la sechestrul judiciar.
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea proprietății private.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate reprezintă secțiunea a III-a "Sechestrul judiciar" a capitolului IV "Măsurile asigurătorii" din Cartea a VI-a "Proceduri speciale" a Codului de procedură civilă.
Curtea constată că, asupra criticii având un atare obiect, s-a pronunțat în mai multe rânduri, de exemplu prin
Decizia nr. 59/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, sau prin
Decizia nr. 621/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005, respingând excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că "înființarea unui atare sechestru nu poate fi condiționată de dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, ipoteză în care antamarea unei asemenea proceduri ar fi superfluă, de vreme ce creditorul are posibilitatea să procedeze la valorificarea silită a acesteia, ci exclusiv de aceea a unui interes rezultând din existența unei creanțe neajunse la scadență sau litigioase și a unei stări de pericol induse de conduita debitorului în ceea ce privește posibilitatea valorificării ulterioare a respectivei creanțe. De asemenea, în condițiile în care procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar măsura dispusă are caracter provizoriu, fiind impusă și justificată prin finalitatea înfățișată, nu se poate susține că, prin intermediul ei, s-ar institui o prezumție de culpă în sarcina debitorului."
Pe de altă parte, Curtea a constatat că, în argumentarea criticii sale, "autorul excepției pleacă de la o premisă greșită constând în absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia «conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege», precum și de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, «în condițiile legii organice»".
Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este așadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale".
Mai mult, potrivit art. 600 din Codul de procedură civilă, cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu, cu citarea părților, această procedură având deci caracter contencios. Cu acest prilej, părțile pot învedera instanței împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În ceea ce privește dispozițiile art. 601 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea instituie un caz de excepție, respectiv numirea unui administrator-sechestru provizoriu printr-o încheiere irevocabilă dată fără citarea părților. O astfel de măsură poate fi adoptată numai în cazuri urgente, care trebuie apreciate în concret de instanța de judecată, și care au în vedere împrejurări de o gravitate sporită ce pun în pericol posibilitatea de conservare ulterioară a bunurilor. Numirea administratorului provizoriu poate dura numai până la soluționarea cererii de sechestru judiciar, întrucât însăși măsura adoptată de președintele instanței în aceste condiții are caracter temporar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598, art. 599, art. 600 și art. 601 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Asigurare Reasigurare Astra" - S.A. din București în Dosarul nr. 38.258/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2007.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.