Decizia nr. 391/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65^1 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Marius-Cristian Epure în Dosarul nr. 9J/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și consilierul juridic Otilia Luiz pentru partea Comisia de disciplină pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în fața Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători.

Reprezentantul Comisiei de disciplină pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9J/2006, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65^1 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de judecătorul Marius-Cristian Epure de la Tribunalul Constanța cu ocazia soluționării acțiunii disciplinare exercitate de Comisia de disciplină pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 65^1 din Legea nr. 303/2004 , introduse prin

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006 , contravin prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (6), coroborate cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. l), ale art. 41 alin. (1), precum și celor ale art. 23 alin. (11), interpretate, potrivit art. 20 alin. (2), prin prisma art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată, în esență, că prin textul de lege criticat, "în mod indirect, dar explicit, a fost afectat regimul uneia din instituțiile fundamentale ale statului, respectiv a Consiliului Superior al Magistraturii, și regimul drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Constituție, respectiv a dreptului la muncă reglementat de art. 41 alin. (1) din Constituția României, mai precis a dreptului fundamental de a exercita o profesie anume, în speță aceea de magistrat."

În opinia Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și ale părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Constituția stabilește în art. 146 lit. d) atribuția Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial. În aplicarea acestei prevederi constituționale,

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se referă, în mod expres, la excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, stabilind condițiile în care Curtea poate fi sesizată. Așadar, este fără îndoială că atât Constituția, cât și

Legea nr. 47/1992

recunosc numai instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate ridicate în fața lor.

Capitolul VI al titlului III al Constituției României este consacrat autorității judecătorești, sub această denumire fiind reglementate, pe secțiuni, instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (1), "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege". În virtutea acestor dispoziții, numai Înalta Curte de Casație și Justiție are statut constituțional, celelalte instanțe judecătorești urmând a fi stabilite prin lege.

În aplicarea acestui text constituțional,

Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) că instanțele judecătorești sunt "a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii."

Așa fiind, sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una dintre instanțele judecătorești enumerate de lege.

În același sens a interpretat Curtea Constituțională noțiunea de instanță judecătorească în cazurile în care s-a pronunțat cu privire la respectarea accesului liber la justiție.

Astfel, prin

Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003

privind constituționalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la atribuția Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia acesta "îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică", Curtea a statuat că această dispoziție constituțională nu poate interzice accesul liber la justiție al persoanei judecate de această "instanță extrajudiciară."

Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate judecătorească ale cărei organizare și funcționare sunt stabilite prin

Legea nr. 317/2004 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Implicarea Senatului în desemnarea membrilor acestui consiliu așază activitatea de numire a judecătorilor și procurorilor, precum și activitatea jurisdicțională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional și moral adecvat pentru garantarea și supremația Constituției.

Având în vedere aceste argumente, rezultă că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională nu a fost legal sesizată, așa cum prevăd dispozițiile constituționale ale art. 146 lit. d) și dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , de o instanță judecătorească.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65^1 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Marius-Cristian Epure în Dosarul nr. 9J/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.