Decizia nr. 396/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție invocată de Flavius Florea, Mircea Nicolae Florea, Teodor Liviu Florea, Stelian Titus Florea, Maria Arnăutu, Ioan Arnăutu, Nicolae Arnăutu, Petre Arnăutu, Iosif Salcovici, Dumitru Salchievici, Ștefan Salchievici, Adela Terzea, Constantin Gaciu, Viorica Iordache, Ștefan Gaciu, Alexandru Gaciu, Traian Voinea, Ion Voinea, Elena Voinea, Florina Mărănduc, Ecaterina Ana Gaciu și Bogdan Gaciu în Dosarul nr. 22.852/1/2005 (7.050/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspund autorii excepției, reprezentați de avocat, cu delegație la dosar, precum și autorul excepției Florea Liviu Teodor, personal și asistat de același avocat. Lipsește partea Societatea de Construcții CCCF S.A. București. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că partea Societatea de Construcții CCCF - S.A. București a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției.

Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), deoarece aduce o ingerință gravă asupra efectelor juridice deja consumate la intrarea în vigoare a

Legii nr. 247/2005 , iar, pe de altă parte, are un efect constitutiv asupra dreptului de proprietate al statului, în detrimentul adevăratului proprietar. De asemenea, se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 16 și ale art. 44 din Constituție, deoarece textul de lege criticat creează o discriminare între foștii proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv, a căror vocație la restituire este diferită, în funcție de persoana juridică deținătoare, ceea ce contravine și protecției constituționale a dreptului de proprietate privată. În ceea ce privește încălcarea principiului constituțional al accesului liber la justiție, se arată că foștii proprietari nu au posibilitatea de a ataca în justiție detenția ilegală a imobilelor preluate în mod abuziv.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că argumentele invocate în susținerea încălcării dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) reprezintă aspecte ce țin de aplicarea în timp a legii civile, iar nu de neconstituționalitate. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 16, art. 44 și ale art. 21 din Legea fundamentală, arată că textul de lege criticat nu contravine acestor dispoziții constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 22.852/1/2005 (7.050/2005), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Flavius Florea, Mircea Nicolae Florea, Teodor Liviu Florea, Stelian Titus Florea, Maria Arnăutu, Ioan Arnăutu, Nicolae Arnăutu, Petre Arnăutu, Iosif Salcovici, Dumitru Salchievici, Ștefan Salchievici, Adela Terzea, Constantin Gaciu, Viorica Iordache, Ștefan Gaciu, Alexandru Gaciu, Traian Voinea, Ion Voinea, Elena Voinea, Florina Mărănduc, Ecaterina Ana Gaciu și Bogdan Gaciu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de restituire a unui imobil, teren și construcție, aflate în faza procesuală a recursului.

În motivarea excepției autorii excepției susțin, în esență, că textul de lege criticat, în temeiul căruia foștii proprietari ai imobilelor preluate fără titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, nu pot beneficia de restituirea în natură a acestora, ci doar de despăgubiri, contravin protecției constituționale a dreptului de proprietate privată, cu atât mai mult cu cât calitatea de proprietar asupra imobilelor preluate fără titlu valabil este recunoscută de art. 2 alin. (2) din acest act normativ. Se mai arată că textul de lege criticat instituie în mod discriminatoriu dreptul la despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv, evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, spre deosebire de imobilele existente în patrimoniul societăților comerciale neprivatizate integral, în privința cărora foștii proprietari beneficiază de restituirea în natură. În opinia autorilor excepției, măsura instituită prin acest text de lege echivalează cu recunoașterea, cu efect retroactiv, a unui drept de dispoziție al statului asupra imobilelor preluate în mod abuziv. În ceea ce privește încălcarea principiului constituțional al accesului liber la justiție, se susține că transformarea unui drept de proprietate într-un drept de creanță are drept consecință lipsirea foștilor proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de temeiul legal al promovării unor cereri în justiție pentru apărarea dreptului de proprietate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) și ale art. 44 alin. (1) din Constituție. În acest sens, instanța de judecată arată că

Legea nr. 10/2001 , în forma anterioară modificării prin

Legea nr. 247/2005 , permitea restituirea în natură a imobilelor preluate fără titlu valabil și evidențiate în patrimoniul societăților comerciale integral privatizate. Modificarea textului de lege criticat în sensul acordării de despăgubiri pentru această categorie de imobile a avut drept efect, în speță, negarea dreptului de a obține restituirea în natură, în condițiile în care unitatea deținătoare, cu rea-credință, nu și-a executat obligația de restituire a imobilului în termenul legal, deși notificarea a fost depusă cu mult înainte de intrarea în vigoare a noii prevederi legale. În opinia instanței, neexecutarea imediată de către unitatea deținătoare a obligației sale de restituire în natură a imobilului conferă textului de lege în vigoare un efect retroactiv, constituindu-se "într-o ingerință asupra unor efecte juridice deja consumate anterior legii modificatoare".

Referitor la încălcarea principiului art. 44 alin. (1) din Constituție, instanța de judecată arată că textul de lege criticat desființează un drept de proprietate recunoscut ca existent încă de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 , transformându-l într-un drept de creanță, măsură echivalentă unei privări de proprietate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece se aplică pentru viitor, de la data intrării în vigoare. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16, 21 și 44 din Constituție, consideră că aceasta este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece comit o ingerință asupra unor efecte juridice deja consumate anterior intrării în vigoare a legii de modificare a textului de lege criticat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile

art. 29 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(1) Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

(3)În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(4) În situația bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administrației publice centrale sau locale, persoana îndreptățită va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 "Egalitatea cetățenilor în fața legii", art. 21 "Accesul liber la justiție" și art. 44 "Dreptul de proprietate privată".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a legii de modificare.

În speță, determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

De altfel, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 253 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, opțiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate nu vine în contradicție cu spiritul

Legii nr. 10/2001 , și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplină concordanță cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căreia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Mai mult, cu privire la dreptul la despăgubiri, în jurisprudența sa (de exemplu,

Decizia nr. 70 din 27 februarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constituțională a statuat că un drept de creanță se bucură de aceeași protecție ca și dreptul de proprietate. În sprijinul acestei teze a fost invocată practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul "Pressos Compania Naviera - S.A. și alții împotriva Belgiei", 1995, a decis că "dreptul la despăgubiri se naște odată cu producerea prejudiciului. Un drept de creanță de această natură constituie un «bun» și deci reprezintă un «drept de proprietate» în înțelesul avut în vedere de art. 1 paragraful 1 teza întâi din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană". Așa fiind, prin plata despăgubirilor corespunzătoare valorii de piață a imobilelor se respectă dreptul de proprietate al persoanei îndreptățite, drept garantat de art. 44 din Constituție.

De asemenea, nu se poate reține nicio încălcare a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, deoarece legiuitorul poate institui măsuri reparatorii de natură diferită, în funcție de situația juridică diferită a imobilelor supuse restituirii, respectiv imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, spre deosebire de imobilele existente în patrimoniul societăților comerciale neprivatizate integral.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul de lege criticat are drept consecință lipsirea foștilor proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de temeiul legal al promovării unor cereri în justiție pentru apărarea dreptului de proprietate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, atâta vreme cât prevederile art. 26 alin. (3) din actul normativ criticat oferă posibilitatea contestării în justiție a deciziei sau, după caz, a dispoziției de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție invocată de Flavius Florea, Mircea Nicolae Florea, Teodor Liviu Florea, Stelian Titus Florea, Maria Arnăutu, Ioan Arnăutu, Nicolae Arnăutu, Petre Arnăutu, Iosif Salcovici, Dumitru Salchievici, Ștefan Salchievici, Adela Terzea, Constantin Gaciu, Viorica Iordache, Ștefan Gaciu, Alexandru Gaciu, Traian Voinea, Ion Voinea, Elena Voinea, Florina Mărănduc, Ecaterina Ana Gaciu și Bogdan Gaciu în Dosarul nr. 22.852/1/2005 (7.050/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2007.