Decizia nr. 382/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1), (3) și (7) și ale

art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Alex Society" - S.R.L. din comuna Popești-Leordeni în Dosarul nr. 5.827/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției prin avocat Mădălin Barbu cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă învederează Curții, cu titlu de chestiune prealabilă, lipsa de procedură în cazul citării părții Societatea Comercială "Danubiana" - S.A. din Popești-Leordeni, întrucât, ulterior invocării excepției, împotriva acesteia s-a declanșat procedura insolvenței, astfel că ar trebui citată la sediul lichidatorului judiciar, sens în care depune documente doveditoare la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză nu este necesară refacerea procedurii de citare cu partea menționată.

Deliberând, Curtea, în temeiul art. 98 din Codul de procedură civilă, coroborat cu

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată în vederea efectuării unei noi citări a părții lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului legal al autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată, în esență, că obligația parcurgerii procedurii prealabile în cazul unui act administrativ nul absolut împiedică accesul la instanță al părții vătămate, lezează dreptul său la apărare și dreptul de petiționare, întrucât până la constatarea nulității absolute de către instanță acel act continuă să-și producă efectele.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, susținând în acest sens că termenele și condițiile referitoare la exercitarea dreptului la acțiune în contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate de textele de lege criticate, corespund întru totul prevederilor art. 52 din Constituție, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.827/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1), (3) și (7) și ale

art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Alex Society" - S.R.L. din comuna Popești-Leordeni într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că procedura prealabilă instituită de

art. 7 din Legea nr. 554/2004

este o procedură inutilă, care, prin amânarea soluționării cauzei peste limitele unui termen rezonabil, nu face decât să îngrădească flagrant accesul liber la justiție, fără o rațiune economică, socială și politică, contrar prevederilor art. 21 din Constituție. Stabilirea unor termene de prescripție sau de decădere prea scurte, de 6 luni sau 1 an, după caz, conduce, de asemenea, și la încălcarea art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală, fiind inacceptabil ca, în situația unui act administrativ prin care se atribuie un drept real imobiliar, dreptul la acțiune să fie prescriptibil. Arată că dezideratul asigurării stabilității circuitului civil nu apare ca o justificare a acestor restricții, în condițiile în care ritmul modificărilor legislative împiedică practic stabilitatea instituțională. În opinia sa, persoanele juridice de drept public sunt favorizate atât prin obligația parcurgerii procedurii prealabile de către persoana vătămată printr-un act administrativ, cât și prin instituirea acestor termene nerezonabile, care permit emiterea unor "acte nule absolute, dar anulabile", ceea ce contravine principiului egalității în fața legii, statuat de art. 16 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 7 alin. (1), (3) și (7) și ale

art. 11 din Legea nr. 554/2004

nu încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție și nici dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Dimpotrivă, textele criticate prevăd reguli speciale, stabilite de legea contenciosului administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora condițiile și limitele exercitării dreptului la acțiune al persoanei vătămate într-un drept ori interes legitim de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, prin care aceasta a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) și (7) și ale

art. 11 din Legea nr. 554/2004

nu contravin prevederilor art. 16, 21 și ale art. 52 alin. (1) din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată, în esență, că acestea nu aduc atingere principiului constituțional al egalității în fața legii, fiind aplicabile oricărei persoane aflate în situațiile menționate în ipoteza normei juridice, neavând caracter discriminatoriu pe considerente arbitrare. Totodată, textele criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 21 și ale art. 51 alin. (1) din Constituție, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, de exemplu, în Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit, 1996, că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanța sa. De altfel, în sensul constituționalității dispozițiilor criticate, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 569/2006 și nr. 638/2006.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) și (7) și ale

art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Textele criticate prevăd următoarele:

- Art. 7. - Procedura prealabilă: "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.(...)

(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).(...)

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.";

- Art. 11. - Termenul de introducere a acțiunii: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii;

b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin. (2);

c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

(3) În cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).

(4) Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."

În motivarea excepției autorul invocă prevederile constituționale ale art. 16, privind principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și prevederile tratatelor internaționale la care România este parte - Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fără a face însă referire la un text anume.

Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta vizează, în esență, procedura plângerii prealabile, instituită de

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum și stabilirea, prin art. 11 din lege, a unor termene pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ. În opinia autorului excepției, procedura prealabilă este inutilă și de natură a tergiversa soluționarea pricinii de către instanța judecătorească, fiind îngrădit astfel accesul liber la justiție, iar termenele de prescripție sau de decădere, care sunt de 6 luni sau de un an, după caz, sunt prea scurte, nerezonabile, astfel încât aduc atingere dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa justiției pentru a cere anularea actului administrativ sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei.

Curtea constată că textele de lege criticate, raportate la aceleași prevederi constituționale și la aceleași critici, au mai fost analizate în jurisprudența sa. De exemplu, prin

Decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , reținând că "Nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este de exemplu procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic." Prin

Decizia nr. 220/2004

s-a arătat, de asemenea, că instituirea recursului prealabil sau grațios reprezintă o modalitate simplă, rapidă și scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecția persoanei vătămate și a administrației, iar pe de altă parte, degrevarea instanțelor judecătorești de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerității.

Cât privește problema termenelor reglementate de

art. 11 din Legea nr. 554/2004 , înăuntrul cărora persoana vătămată trebuie să exercite dreptul la acțiune în contencios administrativ, Curtea, prin

Decizia nr. 123/2006 , a reținut că "stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la accesul liber la justiție și la un proces echitabil", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege". În considerentele

Deciziei nr. 534/2006 , Curtea a arătat totodată că "textul de lege supus controlului de constituționalitate [ art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ] nu conține nicio dispoziție prin care s-ar crea privilegii sau discriminări. Alin. (1) al art. 11 prevede regula generală potrivit căreia termenul pentru introducerea cererii la instanța de contencios administrativ este de 6 luni, iar alin. (2) stabilește excepția, în sensul că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Aceste reglementări se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se consideră vătămate prin actul administrativ și vor să-l atace".

Curtea constată că cele reținute în jurisprudența menționată își păstrează valabilitatea și în această cauză.

Curtea observă că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Potrivit alin. (2) al textului constituțional invocat, "condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică". Or, dispozițiile legale criticate cuprind reguli privind anumite condiții și termene în limitele cărora persoana vătămată în drepturile sale de o autoritate publică își poate exercita dreptul la acțiune împotriva actelor administrative emise de aceasta, astfel că nu există contradicție între art. 7 alin. (1), (3) și (7) și

art. 11 din Legea nr. 554/2004 , pe de o parte, și art. 52 alin. (1) din Constituție, pe de altă parte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1), (3) și (7) și ale

art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Alex Society" - S.R.L. din comuna Popești-Leordeni în Dosarul nr. 5.827/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2007.