Decizia nr. 491/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57^2 lit. a), art. 57^4 alin. (1) lit. a), art. 58 lit. g) și art. 59 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006
prezumat în vigoare
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57^2 lit. a), art. 57^4 alin. (1) lit. a), art. 58 lit. g) și
art. 59 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere, așa cum a fost modificată prin
Legea nr. 102/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. Constanța în Dosarul nr. 1.053/2003 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 lit. g) și art. 59 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului ca devenită inadmisibilă, deoarece prevederile legale criticate nu se regăsesc în noua reglementare. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57^2 lit. a) și art. 57^4 alin. (1) lit. a), arată că aceasta este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.053/2003, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 lit. a) și
art. 41 pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997
privind transporturile rutiere, aprobată prin
Legea nr. 105/2000 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. Constanța în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze civile.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, deoarece nu fac deosebire între persoanele juridice care efectuează transporturi rutiere fără licență, cu licențe suspendate sau anulate și persoanele juridice care, deși au licență, au încălcat prevederile caietului de sarcini anexă la licențe.
De asemenea, este de domeniul evidenței că situația celor două persoane juridice este diferită, iar una din modalitățile de comitere a contravenției are un pericol social mai ridicat față de cealaltă. Așa fiind, în considerarea unui proces echitabil ar trebui ca și sancțiunile contravenționale să fie diferite.
Tribunalul Constanța - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu interzic liberul acces la justiție.
De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, instanța de judecată a făcut trimitere la jurisprudența Curții în materie, potrivit căreia legiuitorul are deplina libertate de a stabili contravențiile și regimul sancționator aplicabil.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, deoarece dispozițiile legale criticate au fost abrogate și nu s-a mai preluat soluția legislativă anterioară.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece dispozițiile legale criticate au fost abrogate, iar noul act normativ, respectiv
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , aprobată cu modificări prin
Legea nr. 102/2006 , nu a preluat în texte identice vechea reglementare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituia, la data emiterii încheierii de sesizare, art. 40 lit. a) și
art. 41 pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 , aprobată prin
Legea nr. 105/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000, și aveau următorul conținut:
- Art. 40 lit. a): "Constituie contravenție, în măsura în care, potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni, și se sancționează ca atare următoarele fapte:
a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfășurarea de activități conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fără licențe sau cu licențe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum și nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;".
- Art. 41 punctul (liniuța 4): "Se sancționează cu amendă: [...]
- de la 3.200.000 lei la 4.000.000 lei, faptele prevăzute la art. 40 lit. a), b), c), g) și h)."
Ulterior,
Ordonanța Guvernului nr. 44/1997
a fost abrogată integral prin
art. 70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005. La data de 9 mai 2006 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398
de aprobare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , lege care, potrivit art. II, a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Curtea constată că soluția legislativă anterioară referitoare la contravenția de a efectua transport rutier fără licență a fost preluată de art. 57^2 lit. a), iar sancțiunea corespunzătoare se regăsește în
art. 57^4 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , așa cum a fost modificată prin
Legea nr. 102/2006 , motiv pentru care instanța de contencios constituțional urmează a examina constituționalitatea acestor din urmă dispoziții, care au următorul conținut:
-
Articolul 57
^2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , așa cum a fost modificată prin
"Constituie contravenții, dacă nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale, următoarele fapte:
a) efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe acestuia fără a deține licență de transport, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe, licență de traseu sau autorizație de transport internațional, document de transport pentru transportul de persoane prin servicii ocazionale, respectiv retrase, expirate sau declarate pierdute, după caz;".
-
Articolul 57
^4 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , așa cum a fost modificată prin
"(1) Se sancționează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz:
a) de la 20.000 lei (RON) la 25.000 lei (RON), fapta prevăzută la art. 57^2 lit. a);".
Cât privește dispoziția referitoare la nerespectarea prevederilor din caietul de sarcini anexă la licența de traseu, se constată că o contravenție similară, pentru care, de data aceasta, subiectul activ poate fi numai conducătorul auto, disjunsă din cea inițială prevăzută în
art. 40 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 44/1997 , așa cum a fost modificat prin
Legea nr. 105/2000 , se regăsește în prevederile
art. 58 lit. q) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , așa cum a fost modificată prin
Legea nr. 102/2006 , cu sancțiunea corespunzătoare în art. 59 alin. (3) lit. b) din aceeași ordonanță, care au următorul conținut:
-
Articolul 58
lit. q) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , așa cum a fost modificată prin
"Constituie contravenții următoarele fapte: [...]
q) nerespectarea prevederilor licenței de traseu, ale autorizației de transport internațional sau ale graficului de circulație;".
De menționat că prin licență de traseu se înțelege documentul "care dă dreptul operatorului de transport rutier să efectueze transport rutier public de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale în trafic național pe un anumit traseu, conform programului de transport" -
art. 3 alin. (1) pct. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , așa cum a fost modificată prin
- și că, potrivit art. 35 din aceeași ordonanță, "La efectuarea transportului rutier public de persoane prin servicii regulate și servicii regulate speciale, operatorii de transport rutier au obligația respectării prevederilor caietului de sarcini al licenței de traseu sau ale autorizației de transport internațional, precum și ale graficului de circulație".
-
Articolul 59
alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , așa cum a fost modificată prin
"(3) Se sancționează cu amendă aplicată conducătorului auto: [...]
b) de la 1.000 lei (RON) la 2.000 lei (RON), faptele prevăzute la art. 58 lit. q), ș) și w);".
Din analiza textelor de mai sus rezultă că licența de traseu presupune, pe de o parte, existența unui program de transport pe un anumit traseu și, pe de altă parte, a unui caiet de sarcini, însă sancțiunea nerespectării dispozițiilor referitoare la traseu și la programul de transport cade doar în sarcina conducătorului auto, operatorul de transport rutier având numai obligația generală de a respecta prevederile din caietul de sarcini, obligație care odată încălcată nu intră sub incidența legii contravenționale, nefiind susceptibilă de sancțiune.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra unor reglementări similare s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 85 din 2 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 aprilie 2004, statuând în esență că prin sancționarea contravențională a faptei de a efectua transporturi rutiere sau de a desfășura activități conexe acestora, fără licențe sau cu licențe cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum și nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea, nu se aduce atingere liberului acces la justiție, întrucât nu cuprind dispoziții privind interzicerea sau îngrădirea dreptului constituțional, pe care, de altfel, autorul excepției l-a exercitat în cauză. De asemenea, nu este afectat nici principiul egalității în drepturi, întrucât legiuitorul, fără să instituie vreo discriminare, a acționat în temeiul dreptului său de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condițiilor în care anumite fapte să fie sancționate contravențional, precum și la stabilirea sancțiunilor aplicabile.
Așa fiind, Curtea constată că aceste argumente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză numai în ce privește dispozițiile art. 57^2 lit. a) și
art. 57^4 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , așa cum a fost modificată prin
Referitor la prevederile art. 58 lit. g) și art. 59 alin. (3) lit. b) din același act normativ, Curtea constată că excepția a devenit inadmisibilă, deoarece soluția legislativă anterioară nu a fost conservată în noua reglementare. Or, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate dintr-o lege sau ordonanță ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare. De altfel, o soluție similară a fost pronunțată de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 113 din 15 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 2 martie 2007, prilej cu care a respins ca devenită inadmisibilă excepția ridicată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57^2 lit. a) și ale
art. 57^4 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere, așa cum a fost modificată prin
Legea nr. 102/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Dominus Rei" - S.R.L. Constanța în Dosarul nr. 1.053/2003 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.
2. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 lit. g) și ale
art. 59 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere, așa cum a fost modificată prin
Legea nr. 102/2006 , excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.