Decizia nr. 531/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Olga Oltyan în Dosarul nr. 7.118/100/2006 al Tribunalului Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare dispozițiilor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.118/100/2006, Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Olga Oltyan din Baia Mare în cadrul unei acțiuni de contencios administrativ având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Baia Mare nr. 475/2004 și a autorizației de construire nr. 241/2005 emise de Primăria Municipiului Baia Mare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 11 alin. (2) din legea criticată, care stabilește că termenul de introducere a acțiunii nu poate depăși un an de la data emiterii actului administrativ unilateral a cărui anulare se cere, "în condițiile în care vătămarea acestora [cetățenilor] se poate produce la date diferite după cum de aceasta s-a luat efectiv cunoștință, în cursul sau după expirarea lui, în raport de care acțiunea devine tardivă", încalcă art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 52 și 53 din Constituție. Încălcarea constă în aceea că: "atrage o inegalitate în fața legii a cetățenilor vătămați prin acte administrative adresate altui subiect de drept în sensul prevăzut de art. 1 alin. (2) din același act normativ, cu consecința directă a încălcării principiului egalității în drepturi reglementat prin art. 16 din Constituție, exercitat prin prisma accesului liber la justiție prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituție, ajungându-se la o restrângere peste limitele stabilite imperativ de textul art. 53 din Constituție a exercițiului drepturilor constituționale"; restrânge dreptul unei persoane lezate de a se adresa instanțelor de judecată competente pentru luarea măsurilor corespunzătoare și repararea pagubei astfel cauzate; subiectul de drept al actului administrativ unilateral, așa cum este definit prin

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 , este privilegiat față de terțul vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, "întrucât momentul producerii vătămării poate avea loc și să fie efectiv cunoscut, după împlinirea termenului de un an calculat de la data emiterii lui"; restrânge dreptul constituțional al fiecărui cetățean, reglementat de art. 52 din Constituție, peste limitele stabilite imperativ de art. 53 din aceasta.

Învederează Curții Constituționale că, deși

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

a fost declarat de aceasta constituțional, prin decizii anterioare, în prezenta cauză, textul de lege este criticat sub aspectul "momentului impus" pentru calcularea termenului de un an, adică "de la data emiterii actului" administrativ a cărui anulare se cere.

Tribunalul Maramureș - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este "întemeiată, discriminarea invocată există, întrucât subiectul de drept al actului administrativ unilateral devine privilegiat față de terțul vătămat într-un drept al său ori interes legitim de a se adresa instanțelor de judecată competente pentru luarea măsurilor corespunzătoare și repararea pagubei astfel cauzate, și aceasta mai ales în situația relei-credințe a subiectului de drept al actului administrativ unilateral care poate aștepta împlinirea termenului de decădere și doar apoi să facă cunoscută existența actului administrativ prejudiciabil pentru terț".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că, prin stabilirea unui termen pentru introducerea acțiunii în justiție și a momentului de la care începe să curgă acest termen, nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție și la un proces echitabil. Este evocată

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994 , prin care s-a stabilit că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Se invocă, de asemenea, deciziile Curții Constituționale nr. 534 din 27 iunie 2006 și nr. 123 din 16 februarie 2006, prin care, pronunțându-se asupra constituționalității acestui text de lege, Curtea a statuat că acesta nu încalcă Constituția.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

sunt constituționale și invocă, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 534 din 27 iunie 2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , potrivit cărora "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului". Alin. (1) al art. 11 din lege, la care se face trimitere, prevede: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: ...."

Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) - "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", ale art. 21 alin. (1) și (2) - "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", ale art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" și ale art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției consideră că

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

contravine textelor din Constituție menționate, prin aceea că acțiunea pentru anularea unui act administrativ individual nu poate fi introdusă " mai târziu de un an de la data emiterii actului". În condițiile în care vătămarea cetățenilor prin acte administrative adresate altui subiect de drept "se poate produce la date diferite", după cum aceștia au luat efectiv cunoștință de vătămare în cursul sau după expirarea termenului, introducerea acțiunii la instanță poate fi tardivă.

Contrar afirmațiilor autorului excepției, constând în aceea că termenul de un an nu a mai fost criticat sub aspectul "momentului impus la calcularea lui exclusiv și imperativ «la data emiterii actului»", susțineri asemănătoare, în sensul că termenul de "un an în care terții se pot adresa instanței, termen care curge de la data emiterii actului atacat, chiar dacă în acel moment aceștia nu erau nici vătămați și nici nu îl cunoșteau, iar atunci când vătămarea s-a produs, acțiunea era deja tardivă", au mai fost examinate de Curtea Constituțională, chiar prin

Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, evocată de acesta ca fiind irelevantă în cauză. Astfel, prin decizia menționată, Curtea, examinând motivarea excepției anterior redate prin raportare la dispozițiile

art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, invocând Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiție și la un proces echitabil. În acest sens, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dimpotrivă, acestea sunt restricții admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanța sa, statele dispunând de o anumită marjă de apreciere. Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a mai reținut că dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

nu instituie un termen de natură a afecta însăși esența dreptului de acces liber la justiție, întrucât prin instituirea acestui termen legiuitorul a avut în vedere securitatea și stabilitatea raporturilor juridice, și nicidecum îngrădirea accesului liber la justiție. În sfârșit, Curtea a constatat că textul de lege criticat asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a se adresa justiției, însă în formele și modalitățile instituite prin lege.

Cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia menționată își mențin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece criticile formulate vizează aceleași aspecte.

Cât privește invocarea în acest dosar a contrarietății dintre

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

și art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, urmează a se constată că "subiectul de drept al actului administrativ unilateral" este într-o situație juridică diferită față de "terțul vătămat într-un drept al său ori interes legitim", ceea ce justifică și reglementarea diferită prevăzută de textul de lege criticat.

De asemenea, având în vedere argumentele care justifică respingerea susținerilor privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21, urmează a se constată că art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" și art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" nu sunt incidente în cauză.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Olga Oltyan în Dosarul nr. 7.118/100/2006 al Tribunalului Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2007.