Decizia nr. 602/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42-47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lazzario Agro" - S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 6.354/196/2006 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.354/196/2006, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42-47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lazzario Agro" - S.R.L. din Brăila.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 16 și ale art. 24 din Constituție, deoarece oferă posibilitatea blocării prin poprire a conturilor bancare numai uneia dintre părțile din proces, și anume A.V.A.S.-ului. De asemenea, dispozițiile

art. 47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

fac imposibilă aplicarea corectă a actului de justiție, deoarece judecarea de urgență și cu precădere a litigiilor, cu o amânare posibilă de maximum 7 zile, pun debitorul în imposibilitatea de a se apăra.

Judecătoria Brăila arată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998

reglementează o procedură specială de soluționare a litigiilor privind creanțele neperformante preluate de A.V.A.S. având în vedere natura deosebită a acestor creanțe, ocrotirea interesului public și preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității în derularea procedurii de executare silită, fără a se încălca prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că, în considerarea naturii deosebite a creanțelor neperformante preluate de A.V.A.S., legiuitorul a instituit aceste reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procesuale, fără a îngrădi prin aceasta liberul acces la justiție. De asemenea, această procedură nu încalcă dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție, invocate de autorul excepției, acesta având posibilitatea să folosească toate mijloacele de apărare și procedurale prevăzute de lege.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile criticate, referitoare la procedura specială care se aplică în cazul soluționării litigiilor ce au ca obiect creanțe neperformante preluate la datoria publică, nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, nefiind prevăzute, în situații egale, drepturi procedurale diferențiate pentru A.V.A.S. și pentru debitorii săi. De asemenea, arată că dispozițiile de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 42-47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002. Art. 42 a fost modificat prin

art. 13 pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, ordonanță aprobată prin

Legea nr. 360/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 10 septembrie 2004. De asemenea, a fost introdus articolul 42^1, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 207/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005, ordonanță aprobată prin

Legea nr. 184/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 mai 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 42: "(1) După comunicarea către debitor a titlului executoriu, A.V.A.S. poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite.

(2) Poprirea nu este supusă validării.

(3) Poprirea înființată anterior ca măsură asiguratorie devine executorie prin comunicarea copiei de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și înștiințarea despre aceasta a debitorului.

(4) Terțul poprit este obligat ca, în termen de două zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (1) și (3), să confirme în scris blocarea conturilor.

(5) Poprirea se consideră înființată la data la care terțul poprit, prin înștiințarea transmisă A.V.A.S., confirmă că datorează sume de bani debitorului, iar în lipsă, la data expirării termenului prevăzut la alin. (4).

(6) După înființarea popririi, terțul poprit este obligat să facă de îndată reținerile prevăzute de lege și să vireze sumele reținute în contul indicat de A.V.A.S., comunicând totodată în scris despre existența altor creditori.

(7) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit îi va anunța în scris despre aceasta pe creditori și va proceda la distribuirea sumelor.

(8) Încălcarea prevederilor alin. (6) și (7) atrage nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a băncii și debitorului, în limita sumelor sustrase blocării.";

- Art. 42^1: "În cazul în care popririle înființate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru executare silită prin poprirea conturilor bancare sau prin poprirea terților, generează imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe sociale deosebite, creditorul poate dispune, la cererea debitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporară, totală sau parțială a executării silite prin poprirea conturilor bancare sau a terților.";

- Art. 43: "(1) La cererea A.V.A.S. instanța poate încuviința, prin derogare de la prevederile art. 907 și 908 din Codul comercial, în condițiile prevăzute la cap. IX, sechestrul asupra acțiunilor și părților sociale și instituirea administrării speciale la societatea comercială care constituie debitorul cedat, la societatea comercială care este debitoare potrivit art. 38 lit. b), precum și la societatea comercială la care debitorii prevăzuți la art. 38 dețin, separat sau împreună, cel puțin 50% plus o acțiune din capitalul social sau, după caz, majoritatea părților sociale.

(2) Sechestrul și măsura administrării speciale se aplică de la data înregistrării hotărârii definitive a instanței la registrul comerțului.

(3) Pe perioada sechestrului prevăzut la alin. (1) drepturile față de societatea comercială, conferite de acțiunile sau părțile sociale sechestrate, se exercită de către A.V.A.S. Pe timpul administrării speciale administrarea societății comerciale se asigură de o persoană desemnată prin hotărâre a instanței prevăzute la alin. (1), la propunerea A.V.A.S. Persoana propusă trebuie să fie contabil autorizat, expert contabil, licențiat în studii economice sau în drept ori inginer și să aibă 5 ani de activitate practică economică sau juridică. Administratorul va primi o indemnizație brută lunară, suportată de societatea comercială. Pe data numirii administratorului special se suspendă de drept mandatul administratorilor în exercițiu.

(4) Societatea comercială supusă administrării speciale nu va repartiza din profitul obținut sume pentru dezvoltare, iar dividendele cuvenite acționarilor sau asociaților, care sunt debitori ai creanțelor bancare neperformante cesionate A.V.A.S., se varsă în contul datoriei debitorului cedat.

(5) Asumarea de către societatea comercială supusă administrării speciale de noi obligații care ar influența negativ veniturile acesteia se poate face numai cu aprobarea prealabilă a A.V.A.S. Actul încheiat cu încălcarea acestei obligații este nul de drept.

(6) Răspunderea administratorului desemnat, atât față de acționari sau asociați, după caz, cât și față de A.V.A.S. se stabilește potrivit regulilor mandatului comercial.

(7) Prevederile prezentului articol se aplică și societăților comerciale la care acționari sau asociați sunt societăți comerciale ce dețin majoritățile prevăzute la alin. (1) și care sunt controlate de debitorii prevăzuți la art. 38.";

- Art. 44: "Litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică, în care A.V.A.S. este parte, se soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de procedură civilă.";

- Art. 45: "Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.";

- Art. 46: "(1) Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepția cererilor formulate în timpul judecății sau a celor prin care se exercită o cale de atac.

(2) Primul termen de judecată se stabilește la cel mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată.

(3) Întâmpinarea este obligatorie și se depune cel târziu până la primul termen de judecată. Întâmpinarea, actele pe care se întemeiază și, după caz, interogatoriul scris se comunică de către parte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de termenul prevăzut la alin. (2). Nerespectarea obligației de comunicare prezumă renunțarea de către parte la apărările ce puteau fi formulate prin întâmpinare și la probele în susținerea acestor apărări.";

- Art. 47: "(1) Orice cerere se judecă la primul termen, în afara cazului în care instanța dispune administrarea de probe noi. Dacă din motive întemeiate părțile nu sunt în măsură să își prezinte apărările în mod complet, instanța va putea, în mod excepțional, să acorde un termen în cunoștință de cel mult 7 zile.

(2) Același termen de 7 zile se acordă o singură dată și pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanță, la primul termen."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi reținută critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece oferă posibilitatea blocării prin poprire a conturilor bancare numai uneia dintre părțile din proces, și anume A.V.A.S.-ului. Poprirea reprezintă o formă a executării silite ce conferă rapiditate în recuperarea creditului și poartă, în acest caz, asupra conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit. Ține de specificul popririi ca legitimarea activă în inițierea acestei proceduri să aparțină creditorului, iar nu și celorlalte părți din proces, deoarece numai acesta justifică un interes în inițierea acestei proceduri, fără a se încălca prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

De altfel, Curtea constată că, potrivit art. 42^1 din ordonanță, în cazul în care popririle înființate de A.V.A.S., pentru executare silită prin poprirea conturilor bancare sau prin poprirea terților, generează imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe sociale deosebite, creditorul poate dispune, la cererea debitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporară, totală sau parțială a executării silite prin poprirea conturilor bancare sau a terților.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile

art. 47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

fac imposibilă aplicarea corectă a actului de justiție, deoarece judecarea de urgență și cu precădere a litigiilor, cu o amânare posibilă de maximum 7 zile, pun debitorul în imposibilitatea de a se apăra, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută.

Astfel, instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 45, art. 46 și ale

art. 47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, în raport cu dispozițiile art. 16, 21 și 24 din Constituție, și a constatat că aceste prevederi sunt conforme Legii fundamentale. Prin

Decizia nr. 323 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile legale criticate reglementează o procedură specială de soluționare a litigiilor privind creanțele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creanțe și strânsa legătură a acestora cu datoria publică, cu bugetul statului și ocrotirea interesului public. În ceea ce privește dispozițiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanța, Curtea a statuat că acestea sunt în concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, care lasă libertatea legiuitorului să reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenței prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluționarea litigiilor într-un termen rezonabil.

De asemenea, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi, deoarece dispozițiile de lege contestate se aplică fără privilegii și fără discriminări tuturor părților în proces.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42-47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lazzario Agro" - S.R.L. din Brăila, în Dosarul nr. 6.354/196/2006 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.