Decizia nr. 690/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de municipiul Sibiu, prin primarul Klaus Werner Iohannis, în Dosarul nr. 57/57/2007 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul municipiului Sibiu, consilierul juridic Claudia Iordănescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicită admiterea criticii, susținând că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

s-a înființat un organism cu activitate administrativ-jurisdicțională, învestit cu exercitarea tutelei administrative și a controlului ierarhic în materia achizițiilor publice, fapt ce contravine principiilor constituționale consacrate de art. 120 și art. 126 alin. (5) din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că procedura reglementată de ordonanța criticată are un caracter prealabil, dar neobligatoriu, care nu împiedică persoana interesată să se adreseze instanței de contencios administrativ.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 57/57/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de municipiul Sibiu, prin primarul Klaus Werner Iohannis.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile capitolului IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

au caracter de noutate absolută în legislația română, fiind de natură să revoluționeze sistemul jurisdicțiilor administrative, autonomia locală și Codul de procedură civilă. Prin înființarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, acestei instituții i s-a conferit o competență exorbitantă, care o depășește chiar pe cea a instanțelor judecătorești, având posibilitatea de a anula un act administrativ, de a obliga autoritatea contractantă să emită un act sau de a dispune orice măsură necesară pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire. Așa fiind, fără a avea suport constituțional, prin ordonanță s-a înființat un organism cu activitate administrativ-jurisdicțională învestit cu exercitarea tutelei administrative și a controlului ierarhic în materia achizițiilor publice, fapt ce contravine principiilor constituționale de organizare și funcționare a administrației publice, în general, și principiului autonomiei locale, în special.

În sfârșit, un alt motiv de neconstituționalitate îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală. Astfel, în condițiile în care Constituția a consfințit principiul potrivit căruia numai prin lege organică se pot înființa instanțe specializate în anumite materii, constituirea unei astfel de instanțe pe calea ordonanței de urgență, fără a exista o situație extraordinară, creează în mod nejustificat un contencios administrativ paralel, în vădită contradicție cu prevederile constituționale menționate.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nu reprezintă o instituție fundamentală a statului și nici o instanță specializată, ci un organ administrativ cu atribuții jurisdicționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că procedura administrativă prevăzută în ordonanța criticată este facultativă și gratuită, astfel că persoanele care se consideră vătămate în drepturile și interesele lor legitime se pot adresa și direct justiției, respectându-se în acest mod dispozițiile art. 21 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând că înființarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, precum și instituirea unor reguli procedurale de soluționare a contestațiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile capitolului IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 337/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 115 alin. (6) privitoare la ordonanțele de urgență, ale art. 120 care consacră principiile de bază ale administrației publice locale și ale art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înființării de instanțe extraordinare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile capitolului IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

reglementează o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Pentru soluționarea contestațiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Referitor la legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, prin

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu contravine dispozițiilor constituționale atâta timp cât decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești, iar "existența unor organe administrative de jurisdicție nu poate să ducă la înlăturarea intervenției instanțelor judecătorești în condițiile legii. În atare situație, este exclusă posibilitatea ca un organ al administrației publice, chiar cu caracter jurisdicțional, să se substituie instanței judecătorești", astfel încât părților nu li se poate limita exercitarea unui drept consfințit de Constituție. Sub acest aspect, dispozițiile art. 283 alin. (1) stabilesc dreptul persoanei interesate de a formula plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu, instanța competentă să o soluționeze fiind curtea de apel - Secția de contencios-administrativ și fiscal pe raza căreia se află sediul autorității contractante.

Curtea Constituțională reține că existența unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicționale este acceptată și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență prin care, în legătură cu aplicarea art. 6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, s-a statuat că "rațiuni de flexibilitate și eficiență, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigențele menționatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiția juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul "Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei", 1981).

Având în vedere cele statuate prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994 , precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională reține că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este, eo ipso, neconstituțională.

Mai mult,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

prevede în mod expres în art. 255 alin. (1) că "Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare". Or, într-o atare situație, dispozițiile criticate satisfac pe deplin cerința constituțională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicțională și formularea unei acțiuni direct în fața instanței judecătorești, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor capitolului IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de municipiul Sibiu, prin primarul Klaus Werner Iohannis, în Dosarul nr. 57/57/2007 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.