Decizia nr. 703/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 79 și art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 168/1999 12 noiembrie 1999 (prevederi anume) privind soluționarea conflictelor de muncă
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 79 și
art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Aureliana Elena Șerban în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate referitoare la art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, considerând că autorul excepției solicită, de fapt, o completare a textului de lege. De asemenea, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate privind celelalte texte de lege criticate, acestea nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006), Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 și ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 79 și
art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă. Excepția a fost ridicată de Aureliana Elena Șerban cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.106 din 15 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1.973/2006.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă este neconstituțional "în măsura în care se interpretează că nu se aplică și altor înscrisuri, necontestate de părți și care ar putea conduce la o altă soluție decât cea pronunțată de instanță". În această interpretare consideră că acest articol restrânge accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, art. 79 și
art. 80 din Legea nr. 168/1999 , susține că acestea, prin coroborare, creează o inegalitate între cetățeni prin faptul că, în cadrul litigiilor de muncă, dau dreptul la o singură cale de atac împotriva hotărârii asupra revizuirii, în timp ce, în alte cauze, părțile beneficiază de două căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, contravenindu-se astfel art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3) și art. 129 din Constituție.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția nu este întemeiată, având în vedere că autorul acesteia critică, în realitate, o omisiune legislativă, solicitând modificarea și completarea textelor de lege, ceea ce nici instanța judecătorească și nici Curtea Constituțională nu pot face.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, referindu-se la art. 322 din Codul de procedură civilă, arată că stabilirea unor motive expres și limitativ prevăzute de lege în care o cale de atac extraordinară se poate exercita, precum și limitarea admisibilității ei numai la anumite hotărâri judecătorești nu îngrădesc liberul acces la justiție, prevederile criticate fiind în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, referitoare la stabilirea prin lege a competențelor instanțelor judecătorești, și cu cele ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. În ceea ce privește celelalte dispoziții de lege criticate de autorul excepției, Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, arată că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât acestea nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, se aplică în mod egal tuturor situațiilor și persoanelor prevăzute de ipoteza acestor norme juridice și nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 322 pct. 5 și art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și art. 79 și
art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Articolul 322
pct. 5 din Codul de procedură civilă: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
Articolul 328
alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Articolul 79
din Legea nr. 168/1999 : "(1) Hotărârile instanței de fond sunt definitive.
(2) Hotărârile motivate ale instanței de fond se redactează și se comunică părților în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare."
Articolul 80
din Legea nr. 168/1999 : "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi; art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul părților la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil; art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; și art. 129 privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 322 pct. 5 și ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă reprezintă reguli de procedură ce reglementează revizuirea ca o cale extraordinară de atac pentru reformarea hotărârilor judecătorești. În opinia autorului excepției, aceste texte de lege restrâng accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât limitează posibilitatea părților de a folosi această cale extraordinară de atac, atât sub aspectul cazurilor când poate fi formulată, cât și sub aspectul căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii asupra revizuirii, creându-se, în acest din urmă caz, discriminări între cetățeni.
În ceea ce privește dispozițiile art. 79 și
art. 80 din Legea nr. 168/1999 , Curtea constată că și acestea constituie norme de procedură, prin care se reglementează calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești cu prilejul soluționării conflictelor de muncă și pe care autorul excepției le critică prin raportare la dispozițiile art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât, prin coroborare, limitează posibilitatea de a formula calea de atac împotriva hotărârii asupra revizuirii.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situații deosebite, cu condiția, însă, ca aceste norme să se aplice în mod egal în toate cazurile și pentru toate persoanele care se încadrează în situații identice.
În ceea ce privește dispozițiile de lege criticate, Curtea constată că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, precum și a raporturilor juridice la care au dat naștere, impune ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac. Așa cum dispune art. 129 din Constituție, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită în condițiile legii.
În același timp, Curtea observă că prevederea art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", nu creează nicio discriminare, ea aplicându-se deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale.
Ceea ce ar crea o discriminare, potrivit celor susținute de autorul excepției, ar fi faptul că, în situația conflictelor de muncă, legiuitorul a prevăzut pentru soluționarea acestora doar două grade de jurisdicție, fapt ce ar determina ca și împotriva hotărârii de revizuire să poată fi exercitată doar o singură cale de atac.
Curtea apreciază, însă, că și aceste dispoziții se subordonează art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, fără a aduce nicio restrângere dreptului la un proces echitabil.
Astfel, conflictele de muncă, având în vedere specificul și implicațiile lor sociale, se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluționarea acestora două grade de jurisdicție, respectiv o singură cale de atac.
Nicio dispoziție constituțională sau reglementare internațională nu stabilește gradele de jurisdicție și numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuțiile exclusive ale legiuitorului național. Stabilirea unor reguli diferențiate în această materie, ținând seama de specificul unor litigii sau chiar de situația deosebită, specifică în care se află persoanele implicate, nu are semnificația instituirii unor privilegii ori discriminări.
De altfel, asupra acestor din urmă aspecte, Curtea s-a mai pronunțat și prin
Decizia nr. 175 din 18 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 24 iulie 2002, când, analizând constituționalitatea art. 79 și
art. 80 din Legea nr. 168/1999
în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (1) din Constituție, a respins criticile de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 79 și
art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Aureliana Elena Șerban în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.