Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 671/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
11 septembrie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 721 din 25 octombrie 2007
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 13.617 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 (prevederi anume) pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Benoni Beca în Dosarul nr. 3.397/2003 al Tribunalului Bacău - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Ioan Dan Lăscan, apărătorul ales, cu delegație la dosar, precum și reprezentantul părții Banca Transilvania Cluj-Napoca. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Domnul avocat Ion Manole susține excepția invocată de autor, arătând însă că în ce privește prevederile din

Legea nr. 78/2000

excepția este inadmisibilă.

Domnul consilier juridic Adrian Daniel Teodorescu pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată pentru art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală și ca devenită inadmisibilă pentru

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 , deoarece aceste din urmă dispoziții au fost modificate, nepreluând soluția legislativă anterioară.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.397/2003, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și ale art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Benoni Beca în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituției și la obligativitatea acesteia și a legilor, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

În acest sens, autorul excepției arată că dispozițiile din

Legea nr. 78/2000

contravin prevederilor mai sus enunțate, deoarece nu sunt accesibile și previzibile pentru cetățean, legea nu este clară și, prin trimiterea la normele bancare, devine imprecisă și imposibil de cunoscut și respectat. Prin faptul că fiecare societate bancară emite norme proprii de creditare și că ele nu sunt publicate, beneficiarii creditelor sunt în imposibilitate de a cunoaște aceste prevederi.

Referitor la dispoziția finală a art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit căreia expertul este încunoștințat dacă la efectuarea expertizei urmează să participe și părțile, autorul excepției susține că vine în contradicție cu art. 24 alin. (1) din Constituție, deoarece lasă la aprecierea instanțelor de judecată să decidă cu privire la participarea părților la efectuarea acesteia. Pentru identitate de argumente, face trimitere la

Decizia nr. 24/1999 , prilej cu care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 din Codul de procedură penală privind partea "dacă socotește necesar".

Tribunalul Bacău - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000

este neîntemeiată, motiv pentru care face trimitere la jurisprudența Curții în materie.

De asemenea, în ce privește dispozițiile art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală, Guvernul susține că acestea nu contravin dreptului la apărare.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată deoarece dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției, de a se prevala neîngrădit de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil și de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, părțile interesate au posibilitatea de a formula apărări, de a propune probe și de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, iar instanța de judecată are obligația de a aplica în mod corespunzător dispozițiile legale, atât cele privitoare la judecarea în primă instanță, cât și cele referitoare la căile de atac.

Cât privește dispozițiile art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului susține că acestea nu contravin dreptului la apărare.

În sfârșit, prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000

și ale art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală. Curtea observă că, după sesizarea instanței de contencios constituțional, dispozițiile din

Legea nr. 78/2000

au fost modificate prin

Legea nr. 69/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007.

Curtea constată că prevederile

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000

aveau anterior modificării următorul conținut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:[...]

b) acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditelor sau subvențiilor ori neurmărirea creditelor restante;

c)utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate."

După modificare, prin

Legea nr. 69/2007 ,

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 , au următorul conținut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:[...]

b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinațiilor subvențiilor;

c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice."

Articolul 120

alin. 4 din Codul de procedură penală:

"După examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți și expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoștințându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe și părțile."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 , Curtea constată că aceasta a devenit inadmisibilă deoarece, după sesizarea Curții Constituționale, dispozițiile legale criticate au fost modificate și nu au mai preluat soluția legislativă anterioară, nemulțumirea autorului excepției izvorând cu precădere din modalitatea de incriminare în ce privește varianta referitoare la acordarea de credite. Or, după cum se poate observa, după apariția

Legii nr. 69/2007 , legiuitorul a eliminat posibilitatea incriminării infracțiunii comise prin acordarea de credite cu încălcarea normelor de creditare, neurmărirea acestora conform normelor de creditare, a destinațiilor contractate de credite, precum și utilizarea creditelor (cu excepția celor garantate din fonduri publice) în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.

De asemenea, din speța dedusă judecății rezultă că acuzarea și-a fundamentat actul de inculpare pe aspecte referitoare la nerespectarea normelor de creditare nr. 1.1.6./95, acordarea de credite fără garanții viabile, neaprobarea creditelor conform normelor interne, în Comitetul de Credite și Risc, eliberarea nelegală de credite în numerar, acordarea de credite peste plafonul de sumă care intră în competența filialei, neurmărirea în teren a folosirii creditelor contractate, neverificarea documentațiilor întocmite de moderatorii de credite, care din perspectiva analizării excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

2. În ce privește critica referitoare la dispozițiile art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, pe parcursul unui proces penal, în vederea aflării adevărului, se pot ivi situații de natură să impună anumite lămuriri asupra unor fapte sau împrejurări, lămuriri care nu pot fi date decât de un expert. Împrejurarea că instanța are libertatea de a decide dacă la efectuarea expertizei urmează să participe și părțile nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, deoarece acestea au dreptul să facă observații cu privire la obiectivele expertizei, pot cere modificarea sau completarea lor și, mai mult decât atât, pot să ceară numirea unui expert parte.

De asemenea, partea interesată sau apărătorul ales ori numit din oficiu poate formula cereri și depune memorii de natură să justifice, între altele, dispunerea de către instanță ori de către organul de urmărire penală efectuarea unui supliment de expertiză sau chiar a unei noi expertize.

În acest sens, se impune a fi precizat că atât instanța de judecată, cât și organul de urmărire penale sunt ținute de obligația rolului activ care presupune, între altele, garantarea dreptului la apărare.

Cât privește invocarea

Deciziei nr. 24/1999 , Curtea constată că obligația pe care o are procurorul de a prezenta materialul de urmărire penală coincide cu cel mai important moment al urmăririi penale, motiv pentru care acesta nu se poate realiza fără ca învinuitul să fie înștiințat de către procuror asupra învinuirii ce i se aduce. Așa fiind, atâta vreme cât învinuitul nu are cunoștință de soluția dată de procuror în urma examinării materialului primit de la organul de cercetare penală, acesta este privat, în absența prezentării materialului de urmărire penală, de posibilitatea de a fi asistat de către un apărător și de a dispune de timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea. În concluzie, decizia invocată nu are incidență în cauză, deoarece, pe de o parte, vizează prima fază a procesului penal și, pe de altă parte, nu poate fi pus semnul egalității între libertatea pe care o are organul de urmărire penală sau instanța de judecată de a dispune cu privire la participarea părților la efectuarea expertizei și obligativitatea de care este ținut procurorul în ce privește procedura prezentării materialului de urmărire penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Benoni Beca în Dosarul nr. 3.397/2003 al Tribunalului Bacău - Secția penală.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.