Decizia nr. 746/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 și art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 și art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de primarul Municipiului Buzău în Dosarul nr. 6.442/42/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată că, la dosar, autorul excepției a depus un set de acte și concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.442/42/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 și art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de primarul Municipiului Buzău într-o cauză având ca obiect recursul împotriva încheierii prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate de autorul excepției.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât, prin faptul că cererea de recuzare se judecă la instanța din care face parte judecătorul recuzat, nu se asigură judecarea imparțială a cauzei. Totodată, neparticiparea părții care cere recuzarea la judecarea cererii contravine principiilor de înfăptuire a justiției.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât părțile beneficiază de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 alin. 1 teza întâi, ale art. 31 alin. 1, ale art. 34 alin. 2, ale art. 319 alin. 1 și ale art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:
Articolul 30
alin. 1 teza întâi: "Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă [...]."
Articolul 31
alin. 1: "Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat."
Articolul 34
alin. 2: " Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."
Articolul 319
alin. 1: "Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă."
Articolul 320
alin. 3: "Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."
Excepția de neconstituționalitate este raportată la următoarele dispoziții cuprinse în Legea fundamentală: art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, precum și la prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția, Curtea reține următoarele:
I. Cu privire la critica privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, ale art. 31 alin. 1 și ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, s-a pronunțat prin mai multe decizii, dintre care menționăm
Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, și
Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006.
Cu aceste prilejuri, Curtea a reținut, cu privire la susținerea autorului excepției potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înșiși colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluționare a acesteia, că relațiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe sau chiar din cadrul aceleiași secții nu justifică suspiciunea privind imparțialitatea judecătorilor care urmează să soluționeze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător.
Pentru aceste motive nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 124 din Constituție, referitor la înfăptuirea justiției.
De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o dată cu fondul, instanța superioară de fond urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.
Totodată, Curtea a mai reținut că prevederile de lege criticate nu contravin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea.
Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte, și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.
II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 1 și ale art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că autorul excepției nu aduce niciun argument privind neconstituționalitatea acestora.
Curtea constată astfel că excepția este inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată, așa cum prevede
art. 10 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, excepție ridicată de primarul Municipiului Buzău în Dosarul nr. 6.442/42/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 1 și art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.