Decizia nr. 828/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. 1 și art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Hera, respectiv de Ministerul Public în Dosarul nr. 7.216/4/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției Alexandru Hera, dl avocat Gheorghe Moroianu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, dl avocat Gheorghe Moroianu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. 1 și ale art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, astfel cum a fost formulată. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, ridicată de Ministerul Public, prin procurorul de ședință, în fața instanței de judecată, consideră că este neîntemeiată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, atât în ceea ce privește dispozițiile art. 249 alin. 1 și ale art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, cât și dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, arătând că aceste texte de lege nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.216/4/2005, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. 1 și art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Hera în dosarul menționat, precum și a dispozițiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ministerul Public în același dosar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Alexandru Hera susține, în esență, că textele criticate din Codul penal determină o discriminare prin aceea că doar medicul angajat la un spital de stat răspunde pentru neglijență în serviciu, iar nu și medicul particular. Astfel, cu toate că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 74/1995, în timpul exercitării profesiunii medicale, medicul nu are calitatea de funcționar public, atunci când este vizat în sensul legii penale, este considerat funcționar public. Prin incriminarea numai a medicilor aflați într-un raport de muncă sau de serviciu, ca posibili autori ai infracțiunii de neglijență în serviciu, ca urmare a asimilării acestora categoriei funcționarilor, se încalcă, în opinia autorului excepției, prevederile art. 16 din Constituție.

Ministerul Public susține că dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, care prevăd suspendarea obligatorie a judecării cauzei, în situația sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, sunt în contradicție cu dreptul părților la un proces echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil. Mai susține că acest text de lege pune la îndemâna părților o modalitate de tergiversare a cauzelor.

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că textele criticate din Codul penal nu contravin principiului egalității în drepturi. Diferența de tratament juridic invocată este "generată de statutul special al medicului angajat față de medicul particular, în sensul că poziția acestora este distinctă, asiguratul care merge la tratament într-un spital de stat având o așteptare și pretenții superioare persoanelor care apelează la medici care își deschid pe cont propriu un cabinet". În ceea ce privește art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât, prin suspendarea cauzei în situația sesizării Curții Constituționale, se aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, aceasta fiind o sursă de tergiversare nejustificată a judecării cauzei.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește textele din Codul penal criticate, se arată că acestea nu încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece există diferență între statutul special al medicului angajat față de medicul particular. În ceea ce privește art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, se apreciază că nu încalcă dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, oferă garanții în acest sens.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Codului penal ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Referitor la art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, se apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece aceste dispoziții legale pot aduce atingere dreptului părților la judecarea procesului într-un termen rezonabil. Se face referire și la derogarea existentă în această privință în materia insolvenței, cu privire la care Curtea a statuat, prin

Decizia nr. 293/2007 , că asigură celeritatea necesară procedurii insolvenței, fără a leza în niciun fel rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională din România.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 249 alin. 1 și art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum și dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală.

Textele din Codul penal criticate au următorul cuprins:

- Art. 147: "Prin «funcționar public» se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

Prin «funcționar» se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.";

- Art. 249 alin. 1: "Încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.";

- Art. 258: "Dispozițiile art. 246-250 privitoare la funcționari publici se aplică și celorlalți funcționari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime."

Textul din Codul de procedură penală criticat are următorul cuprins:

- Art. 303 alin. 6: "Instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă față de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 și 145^1. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În opinia autorilor excepției, dispozițiile art. 249 alin. 1 și art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, încalcă art. 16 din Constituție, privind egalitatea în drepturi, iar cele ale art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală contravin art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. Criticile privind dispozițiile art. 249 alin. 1 și art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, sunt neîntemeiate. Curtea Constituțională a statuat cu numeroase prilejuri în jurisprudența sa (de exemplu, prin

Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002) că noțiunile de "funcționar public" și "funcționar" sunt de nivelul legii, astfel încât intră în competența exclusivă a legiuitorului atât definirea acestor noțiuni, cât și stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de persoanele având această calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organică, face prin dispozițiile art. 147, care definesc noțiunile de funcționar public și funcționar și stabilesc infracțiunile săvârșite de aceștia, de exemplu, infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 249 din Codul penal. În cauză, dispozițiile art. 249 din Codul penal sunt coroborate cu cele ale art. 258 din același act normativ, referitoare la faptele săvârșite de alți funcționari. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracțiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalității de comitere a acestora, ci și, în anumite situații, circumstanțierea subiectului activ. Altfel spus, noțiunile de "funcționar public" și de "alți funcționari" nu sunt de rang constituțional, definirea și reglementarea statutului acestor categorii de salariați fiind de domeniul legii.

În concordanță cu jurisprudența constantă în materie a Curții, nu poate fi primită susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea, prin dispozițiile din Codul penal criticate, a principiului egalității în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcționar public sau funcționar, iar stabilirea sferei acestor noțiuni, precum și a infracțiunilor care presupun această calitate a subiectului activ nu este de competența jurisdicției constituționale, astfel cum s-a arătat.

II. Cu privire la criticile formulate de Ministerul Public, în legătură cu prevederile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, în sensul că acestea încalcă dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că sunt neîntemeiate. Suspendarea judecării cauzei în situația sesizării Curții Constituționale, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, este menită să preîntâmpine acele situații în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri fundamentate pe dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale, situații care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părți. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate, în temeiul

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , instanța este chemată să cenzureze acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. 1 și art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Hera, respectiv de Ministerul Public, în Dosarul nr. 7.216/4/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2007.