Decizia nr. 276/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 147 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru-Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curții de Apel București - Secția I penală.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată ca la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea aparatorului autorului excepției, prin care se solicita amânarea judecării cauzei, deoarece se afla în imposibilitate de a se prezenta, fiind bolnav.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.

Curtea, cu majoritate de voturi, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, întrucât la data de 12 septembrie 2002 s-a acordat deja termen pentru pregătirea apărării.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 582/2002, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 147 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru-Octavian Rădulescu, inculpat în dosarul menționat pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de fals intelectual și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca notarii publici, ca de altfel și alți profesionisti (avocați, doctori, arhitecti) nu pot fi calificați ca funcționari publici, întrucât, potrivit

art. 3 din Legea nr. 36/1995 , notarul exercita o funcție autonomă și nu este în serviciul vreunei organizații dintre cele menționate în art. 145 din Codul penal. Autorul excepției mai arata ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile Legii fundamentale, care reglementează în titlul III Autoritățile publice (art. 58-133), iar notarii publici nu sunt menționați.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind nefondata. În acest sens se arata ca notiunile de funcționar public și funcționar sunt de domeniul legii. Ele sunt definite în

art. 147 din Codul penal și în Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, deosebirile dintre cele doua reglementări nu constituie o problemă de contencios constituțional, ci una de aplicare a legii, fiind de competența instanțelor judecătorești. Numai judecătorul poate stabili condițiile în care se poate angaja răspunderea penală pentru infracțiunile de serviciu, atât a funcționarilor publici, cat și a altor funcționari. Ca urmare, și notarul public poate fi subiect al infracțiunilor de serviciu. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 din Codul penal, instanța arata ca legiuitorul nu și-a propus o explicare a notiunii de proprietate publică și a termenului "public" raportat numai la noțiunea de proprietate, ci și la tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice de interes public, serviciile de interes "public". În categoria de persoana juridică, în sensul arătat, se înscrie și notarul public.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca prevederile legale criticate sunt constituționale. Se arata ca, din conținutul

Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , rezultă ca notarul public este investit sa îndeplinească un serviciu de interes public, iar actul notarial are forta probanta și caracterul unui act de autoritate publică. Termenul "public" definit în art. 145 din Codul penal are o cuprindere mai mare decât acela de "proprietate publică". Termenul nu se raportează numai la noțiunea de proprietate, ci și la alte instituții și servicii de interes public, care pot avea la baza proprietatea privată. În sprijinul ideii ca activitatea notarială implica exercitarea unei funcții publice se invoca dispozițiile

art. 5, 12 și 13 din Legea nr. 36/1995 , care prevăd ca activitatea notarială este desfășurată și de alte organe și instituții, cum sunt secretarii consiliilor locale, misiunile diplomatice și oficiile consulare din străinătate, unele instituții și agenți economici. În baza

art. 4 din Legea nr. 36/1995 , actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul și semnatura acestuia, este de autoritate publică și are forta probanta prevăzută de lege. Denumirea de notar public evoca sugestiv conținutul funcției publice pe care o exercită.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 147 din Codul penal este neîntemeiată. Notiunile de funcționar public și funcționar, asa cum sunt definite în Codul penal, nu încalcă o prevedere expresă a Constituției, întrucât aceste notiuni nu au primit o definiție constituțională. Atât Codul penal, cat și

Legea nr. 188/1999

sunt legi organice, iar neconcordanta dintre

art. 147 din Codul penal și dispozițiile Legii nr. 188/1999 , invocată de autorul excepției, nu ridica o problemă de ordin constituțional, ci una de interpretare juridică. De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art. 145 și 147 din Codul penal sunt conforme cu prevederile Constituției.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile art. 145 și 147 din Codul penal nu contravin Constituției, deoarece, potrivit

art. 3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , "Notarul public este investit sa îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome." Totodată, art. 4 din aceeași lege prevede că "Actul îndeplinit de notarul "public", purtând sigiliul și semnatura acestuia, este de autoritate publică și are forta probanta prevăzută de lege."

Prin art. 145 din Codul penal, legiuitorul și-a propus sa explice înțelesul termenului "public", raportat atât la noțiunea de proprietate, cat și la tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Din aceste prevederi rezultă ca legiuitorul stabilește înțelesul termenului "public" și în raport cu serviciile de interes public. Întrucât Constituția României nu defineste notiunile de funcționar public și de funcționar, rămâne în sarcina exclusiva a legiuitorului să le definească. Este ceea ce face Codul penal, ca lege organică [art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție]. Tot de competența exclusiva a legiuitorului tine și stabilirea infracțiunilor săvârșite de funcționari publici și funcționari, asa cum este cazul infracțiunilor de serviciu.

Înțelesul noțiunilor de funcționar public și funcționar este stabilit, pe de o parte, de

art. 147 din Codul penal, iar pe de altă parte, de Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Deosebirile dintre cele doua reglementări nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una din interpretare și de aplicare a legilor, care excede competentei Curții Constituționale, deoarece Curtea nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției.

Curtea Constituțională a soluționat numeroase excepții de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 145 și 147 din Codul penal. Soluționarea acestor excepții se bazează pe teza ca notiunile de funcționar public și funcționar sunt de nivelul legii, astfel încât intră în competența exclusiva a legiuitorului atât definirea acestor notiuni, cat și stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de persoanele având aceasta calitate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 145 și 147 din Codul penal, care au următorul cuprins:

- Art. 145: "Prin termenul <<public>> se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.";

- Art. 147: "Prin <<funcționar public>> se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natura, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

Prin <<funcționar>> se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat."

Autorul excepției susține ca dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, fără sa indice vreo dispoziție sau un principiu al Constituției care să fie încălcat prin aceste dispoziții legale. Se afirma ca dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 58-133 din Constituție, care, referindu-se la autoritățile publice, nu menționează printre acestea și notarii publici. Referirea este însă nesemnificativa, pe de o parte, pentru ca se are în vedere o omisiune presupusa a Legii fundamentale, iar pe de altă parte, pentru ca aceasta înseamnă ca notiunile de funcționar public, notar public și altele nu sunt de domeniul Constituției, reglementarea lor fiind de competența exclusiva a legiuitorului. În esenta, autorul excepției, care a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de fals intelectual, săvârșite în calitate de notar public, susține ca notarii publici nu pot fi asimilați cu funcționarii publici sau cu funcționarii și ca răspunderea penală a liber-profesionistilor, cum sunt, în opinia sa, și notarii publici, ar trebui să fie reglementată special, fără să se recurgă la asimilari forțate cu funcționarii publici.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 145 și 147 din Codul penal nu aduc atingere nici unei dispoziții și nici unui principiu din Constituție. Potrivit

art. 3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , notarul public este investit sa îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome, iar art. 4 din aceeași lege prevede că actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul și semnatura acestuia, este de autoritate publică și are forta probanta prevăzută de lege.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 145 din Codul penal rezultă ca legiuitorul stabilește înțelesul termenului "public" și în raport cu "serviciile de interes public". Întrucât Constituția nu defineste notiunile de funcționar public și de funcționar, rămâne în sarcina legiuitorului să le definească, ceea ce Codul penal, care este o lege organică, face prin dispozițiile art. 147. Tot legiuitorul stabilește și infracțiunile săvârșite de funcționari publici și funcționari, cum sunt infracțiunile de serviciu sau falsul intelectual, săvârșite de notarul public cu prilejul întocmirii înscrisului oficial.

Asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 147 din Codul penal Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, dintre care menționăm, cu privire la art. 145 din Codul penal, Decizia nr. 139 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999, iar cu privire la art. 147 din Codul penal, Decizia nr. 257 din 20 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 28 decembrie 2001. Prin toate aceste decizii Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 147 din Codul penal, pornind de la teza ca notiunile de funcționar public și funcționar sunt de nivelul legii. În consecința, legiuitorul este singurul competent sa definească aceste notiuni și sa stabilească infracțiunile care pot fi săvârșite de funcționari publici sau funcționari.

Considerentele și soluțiile adoptate prin deciziile citate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neexistand elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 147 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru-Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2002.