Hotărârea nr. 7/2007
asupra contestației referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României
prezumat în vigoare
Curtea Constituțională a fost sesizată cu contestația formulată de Partidul România Mare referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, astfel cum a fost convocat de Președintele României prin
Decretul nr. 909 din 23 octombrie 2007 , contestație întemeiată pe dispozițiile art. 146 lit. i) din Constituție, coroborate cu cele ale
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Contestația a fost înregistrată la Curtea Constituțională la data de 25 octombrie 2007, formează obiectul Dosarului nr. 1502I/2007 și se întemeiază, în esență, pe următoarele susțineri:
Cu privire la competența Curții Constituționale, invocând prevederile art. 146 lit. i) din Constituție, potrivit cărora Curtea Constituțională "veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia", precum și cele ale art. 3, art. 1 alin. (2) și
art. 11 alin. (1) lit. B.c) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în care se arată că aceasta trebuie să ia în dezbatere orice contestație privind constituționalitatea procedurilor pentru organizarea și desfășurarea referendumului și să pronunțe o hotărâre pentru a-și îndeplini rolul constituțional de a veghea la respectarea procedurilor. Așa fiind, se precizează că obiectul contestației "îl constituie procedurile pentru organizarea și desfășurarea referendumului constând în convocarea sa, stabilirea obiectului și a datei de desfășurare", neconstituționalitatea
Decretului Președintelui României nr. 909 din 23 octombrie 2007
fiind invocată "numai pe cale incidentă". Se consideră că aceste aspecte sunt în competența de soluționare a Curții Constituționale, astfel cum aceasta s-a pronunțat prin
hotărârile nr. 1 din 15 octombrie 2003
și nr. 2 din 22 octombrie 2003. În continuare, se arată că din punct de vedere normativ, adică potrivit art. 90 din Constituție, precum și potrivit art. 11 alin. (1) și (2) și
art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000 , primul act care reglementează desfășurarea referendumului cu privire la probleme de interes național este actul de convocare a acestuia, al cărui conținut "constituțional și legal" "condiționează constituționalitatea și legalitatea desfășurării tuturor procedurilor ulterioare". Or,
emis de Președintele României pentru convocarea referendumului încalcă prevederile constituționale și legale menționate. Astfel, în "scrisoarea Președintelui României din 15 februarie 2007 prin care solicită consultarea Parlamentului cu privire la organizarea și desfășurarea referendumului" "se specifică în mod expres" dorința de a cere "poporului să-și exprime, prin referendum, voința suverană cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri". "În limitele cererii de consultare", articolul unic al
Hotărârii Parlamentului nr. 42 din 30 mai 2007
prevede că "Parlamentul României avizează favorabil inițierea de către Președintele României a unui referendum național consultativ cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri".
"nu se mai referă la referendumul pentru care s-a pronunțat Parlamentul", ci prevede că, "începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi". Așa fiind, se consideră că "în acest mod au fost eludate procedurile constituționale privind convocarea referendumului, deturnându-se în mod inadmisibil obiectul consultării populare prin stabilirea unui obiect cu privire la care Parlamentul nu s-a pronunțat. Chiar dacă "pronunțarea Parlamentului are numai un rol consultativ", fiind o condiție constituțională formală pentru convocarea referendumului, care "permite - în cadrul raporturilor dintre instituțiile statului - să se exprime un punct de vedere al organului reprezentativ suprem cu privire la acțiunile executive ale Președintelui", "convocarea unui referendum având un obiect cu privire la care Parlamentul nu a fost consultat este un act neconstituțional, care afectează procedurile de organizare a referendumului referitoare la stabilirea obiectului său ce se va reflecta în întrebarea ce se pune pe buletinele de vot".
Contrar prevederilor
art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000
care prevede că data referendumului se stabilește prin decret al Președintelui României,
art. 3 din Decretul nr. 909/2007
"nu stabilește o dată, ci un termen". Se consideră că "necesitatea stabilirii unei date și nu a unui termen derivă din aceea că data scrutinului devine în economia procedurilor electorale "data de referință" în raport de care se calculează datele desfășurării tuturor actelor care compun aceste proceduri". "Nu numai că substituirea unei date cu un termen este nelegală, dar aceasta afectează întreaga desfășurare a scrutinului, făcând practic imposibilă normala sa derulare."
CURTEA,
luând în dezbatere contestația formulată de Partidul România Mare, referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, astfel cum a fost convocat de Președintele României prin
Decretul nr. 909 din 23 octombrie 2007 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă să soluționeze contestația cu care a fost sesizată de către Partidul România Mare la data de 25 octombrie 2007 referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României.
Potrivit art. 146 lit. i) din Constituție, Curtea are atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și de a confirma rezultatele acestuia. În înțelesul prevederii constituționale menționate, soluționarea contestațiilor care îi sunt adresate cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului național, inclusiv cele referitoare la legile și ordonanțele prin care se stabilesc norme cu caracter procedural de organizare și desfășurare a acestuia, aparține sferei sale de competență, în măsura în care soluționarea contestațiilor nu intră în atribuțiile birourilor electorale sau ale instanțelor judecătorești.
În esență, autorul contestației susține că
Decretul Președintelui României nr. 909 din 23 octombrie 2007
pentru organizarea unui referendum național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 24 octombrie 2007, este neconstituțional, întrucât obiectul referendumului diferă de cel cu privire la care Parlamentul a fost consultat, precum și pentru că "nu stabilește o dată, ci un termen" la care referendumul va avea loc.
prevede:
- Art. 1: "Poporul român este chemat să își exprime voința cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, începând cu primele alegeri parlamentare ce vor fi organizate.
- Art. 2: "Pentru realizarea celor prevăzute la art. 1, cetățenii sunt chemați să se pronunțe prin «DA» sau «NU» la următoarea întrebare: «Sunteți de acord ca, începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi?"
- Art. 3: "Data referendumului va fi data desfășurării alegerilor pentru Parlamentul European, ce vor fi organizate în anul 2007."
Prevederile constituționale invocate ca fiind încălcate sunt următoarele:
- Art. 90: "Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.";
- Art. 146 lit. i): "Curtea Constituțională are următoarele atribuții: [...] i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia;".
Articolul 11
alin. (1) și (2) și
art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000
privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările ulterioare, prevăd:
- Art. 11 alin. (1) și (2): "(1) Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să își exprime voința prin referendum cu privire la probleme de interes național.
(2) Problemele care se supun referendumului și data desfășurării acestuia se stabilesc de Președintele României, prin decret.";
- Art. 15 alin. (1) lit. c): "(1) Obiectul și data referendumului național se stabilesc după cum urmează: [...] c) prin decret al Președintelui României, în cazul referendumului cu privire la probleme de interes național."
Examinând argumentele invocate în susținerea contestației, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Pe baza atribuțiilor ce-i sunt conferite prin Constituție, prin
și
Legea nr. 3/2000 , Curtea Constituțională, în afară de confirmarea rezultatelor referendumului, este chemată să vegheze și la organizarea și desfășurarea acestuia, soluționând acele contestații ce au temei constituțional și legal.
În ceea ce privește procedura de organizare a referendumului, aceasta este reglementată prin
Legea nr. 3/2000 , unicul act normativ, cu caracter general, aplicabil tuturor tipurilor de referendum național.
Articolul 90
din Constituție stabilește competența exclusivă a Președintelui României în materia referendumului cu privire la probleme de interes național, chiar dacă consultarea Parlamentului este obligatorie, în sensul că ea trebuie realizată, dar Președintele are libertatea deciziei. Numai Președintele României are dreptul de a decide care sunt problemele de interes național și, în cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema ce constituie obiectul referendumului și data desfășurării acestuia, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) și ale
art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000
privind organizarea și desfășurarea referendumului.
Curtea constată că prin scrisoarea adresată președinților celor două Camere ale Parlamentului, în care Președintele României își exprima intenția de a iniția un referendum național consultativ cu privire la "introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri", a fost declanșată procedura de consultare a Parlamentului cerută de art. 90 din Constituție și
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 .
Acest demers al Președintelui s-a concretizat în
Hotărârea Parlamentului nr. 42/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2007.
În temeiul prerogativelor sale constituționale și având în vedere hotărârea Parlamentului, Președintele României a emis
pentru organizarea unui referendum național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României. Chiar dacă unele formulări din Hotărârea Parlamentului au fost redate, în
Decretul nr. 909/2007 , într-o formă explicită sub aspect tehnic - "scrutin majoritar în două tururi" -, iar redactarea lor a fost pusă de acord cu normele de tehnică legislativă, această operațiune, în ansamblul său, nu se îndepărtează de la ideea centrală - "votul uninominal" - și nu se poate constitui într-un impediment în calea desfășurării referendumului. Nu se poate reține că este vorba de un "alt referendum" și că, în acest caz, ar fi necesară consultarea din nou a Parlamentului.
De altfel, în cererea adresată Parlamentului, Președintele se referă la un referendum prin care se solicită poporului "să-și exprime, prin referendum, voința suverană cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri", iar prin articolul unic al
Hotărârii Parlamentului nr. 42 din 30 mai 2007
se arată că "Parlamentul avizează favorabil inițierea de către Președintele României a unui referendum național consultativ cu privire la introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului, începând cu următoarele alegeri." Între aceste formulări și precizarea din
art. 2 al Decretului nr. 909/2007
potrivit căruia "toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale" nu există deosebire de conținut, iar includerea în întrebarea adresată corpului electoral a precizării "pe baza unui scrutin majoritar în două tururi" constituie una dintre modalitățile de desfășurare a scrutinului uninominal. Președintele putea opta și pentru un scrutin majoritar cu un singur tur, dar acesta nu este aplicabil decât în sisteme bipartidiste.
O altă problemă ridicată prin contestație se referă la data la care se va desfășura referendumul, care nu este menționată în decret prin "ziua, luna, anul", ca dată de referință la care se raportează celelalte evenimente din cadrul procedurii referendumului, ci este determinată în funcție de data la care va avea loc un alt eveniment electoral - "data desfășurării alegerilor pentru Parlamentul European, ce vor fi organizate în anul 2007" -, și care a fost stabilită anterior. Curtea observă că, un asemenea procedeu, a mai fost utilizat în legislația noastră. Astfel, potrivit
art. 30 din Legea nr. 370/2004
pentru alegerea Președintelui României, "Alegerile din anul 2004 pentru Președintele României vor avea loc o dată cu cele pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului".
Curtea observă, totodată, că legea fundamentală nu cuprinde nicio dispoziție cu privire la obligația stabilirii de către Președintele României a datei referendumului, problema, de ordin tehnic, fiind reglementată prin lege. Fără îndoială, Președintele României, ca oricare altă autoritate publică, are datoria constituțională de a respecta legea. Având însă în vedere că formularea din decretul analizat permite stabilirea cu certitudine a datei referendumului, care va fi aceeași cu data desfășurării alegerilor pentru Parlamentul European - stabilită anterior pentru 25 noiembrie 2007 -, Curtea Constituțională nu poate primi susținerea din contestație, în sensul că s-ar fi încălcat prevederile
art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 3/2000
și, prin aceasta, Constituția României.
De altfel, Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007), a stabilit că "referendumul se poate desfășura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României. Așadar, potrivit Constituției, nu există nicio altă condiție care să interzică organizarea și desfășurarea referendumului simultan cu alegerile prezidențiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un anumit interval de timp, anterior sau posterior alegerilor menționate".
Față de considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 146 lit. i) din Constituție, ale art. 11 alin. (1) lit. B.c) și ale
art. 46 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația referitoare la organizarea și desfășurarea referendumului național privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, formulată de Partidul România Mare.
Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 7 noiembrie 2007 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader și Augustin Zegrean, judecători.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.