Decizia nr. 942/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 (prevederi anume) privind Statutul funcționarilor publici
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Valentin Zoltan Puskas - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 91^1 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Harghita - Secția civilă în Dosarul nr. 2.484/96/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.484/96/2007, Tribunalul Harghita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 91^1 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de acest tribunal într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul Harghita -Secția civilă susține că această dispoziție legală contravine prevederilor constituționale ale
art. 16 alin. (1), în sensul că, urmare a modificării legii prin Legea nr. 251/2006 , "funcționarilor publici li se aplică un tratament diferențiat în soluționarea conflictelor de muncă ce se ivesc în cadrul raporturilor de serviciu ale acestora față de ceilalți cetățeni angajați, astfel fiind discriminați în sens negativ sub mai multe aspecte." Așa fiind, consideră că soluționarea conflictelor de muncă privitoare la funcționarii publici conform
Legii nr. 554/2004 , care prevede obligativitatea procedurii prealabile și timbrarea acțiunii, precum și compunerea completului de judecată în astfel de conflicte cuprinsă în
privind organizarea judiciară îi privează pe aceștia "de avantajele oferite de
Legea nr. 168/1999 , care reglementează cadrul legal al soluționării conflictelor de muncă". "O asemenea diferențiere dintre diferitele categorii de salariați ai societății în soluționarea conflictelor de muncă, chiar dacă nu împiedică accesul la justiție, echivalează cu restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești care poate fi restrâns numai în condițiile statuate de art. 53 din Constituția României, ori instanța nu poate considera că o asemenea restrângere a exercițiului dreptului este necesară într-o societate democratică."
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziția de lege criticată "nu este de natură a încălca principiile constituționale, dat fiind faptul că, potrivit
art. 2 din Legea nr. 188/1999 , "funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome", fiind pe deplin justificată atribuirea în competența instanțelor de contencios administrativ a unor astfel de cauze". În sprijinul acestui punct de vedere mai invocă și prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), precum și jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, deciziile nr. 20 din 24 ianuarie 2002, nr. 156 din 15 mai 2001 și nr. 47 din 3 mai 1995, cu privire la înțelesul principiului egalității în drepturi a cetățenilor prevăzut de art. 16 din Constituție.
Avocatul Poporului consideră că art. 91^1 din Legea nr. 189/1999, care, în urma renumerotării și republicării legii, a devenit art. 109, cu păstrarea soluției legislative, este constituțional. Invocă, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 170 din 27 februarie 2007 , ale cărei considerente referitoare la art. 16 alin. (1) și art. 126 alin. (2) le evocă.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile
art. 91^1 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum acestea au fost introduse prin
Legea de modificare și completare nr. 251/2006 . În temeiul
art. III din Legea nr. 251/2006 ,
privind Statutul funcționarilor publici a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dându-se textelor o nouă numerotare, iar art. 91^1 din aceasta, criticat ca fiind neconstituțional, a devenit art. 109, cu același cuprins, și anume: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
În opinia autorului excepției, aceste prevederi de lege contravin art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție, potrivit cărora:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
Articolul 91
^1, criticat ca fiind neconstituțional, a devenit
art. 109 din Legea nr. 188/1999 , republicată, cu menținerea soluției legislative de principiu din redactarea anterioară, astfel că, prin prezenta decizie, Curtea Constituțională se va pronunța asupra constituționalității acestui din urmă text.
În esență, potrivit criticilor formulate, dispozițiile de lege ce fac obiectul excepției contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), prin aceea că "funcționarilor publici li se aplică un tratament diferențiat în soluționarea conflictelor de muncă ce se ivesc în cadrul raporturilor de serviciu ale acestora față de ceilalți cetățeni-angajați, astfel fiind discriminați în sens negativ sub mai multe aspecte". Diferențierea constă în obligativitatea procedurii prealabile și timbrarea acțiunii, precum și în compunerea completului de judecată, ceea ce îi privează pe funcționarii publici "de avantajele oferite de
Legea nr. 168/1999 , care reglementează cadrul legal al soluționării conflictelor de muncă". Se susține că aceste diferențieri, chiar dacă nu împiedică accesul la justiție, echivalează cu restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești, încălcându-se astfel art. 53 din Constituție.
Analizând susținerile menționate, Curtea constată că asupra constituționalității art. 91^1, devenit
art. 109 din Legea nr. 188/1999 , aceasta s-a mai pronunțat, alături de alte articole din lege, prin
Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007. Cu acel prilej, în legătură cu critici asemănătoare referitoare la diferențe de reglementare între funcționarii publici și alte categorii de salariați sub aspectul competenței de soluționare a conflictelor de muncă, s-a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" și că o asemenea lege este
privind Statutul funcționarilor publici. Prin decizia menționată, cu privire la critici privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, motivate prin diferențe de reglementare între
și Codul muncii (în cauză, între
și
Legea nr. 168/1999 ), s-a reținut că acestea nu reprezintă o problemă de constituționalitate. Constituționalitatea unei dispoziții de lege nu poate fi examinată prin raportare la o altă dispoziție legală, ci, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta efectuează controlul de constituționalitate numai prin raportare la prevederile și principiile Constituției. Curtea a mai constatat că, de altfel, nici în sine art. 91^1 (în prezent
art. 109) din Legea nr. 188/1999
nu cuprinde prevederi contrare principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, iar voința legiuitorului cu privire la acesta se regăsește în cuprinsul
Cele statuate prin
Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007
își mențin valabilitatea și în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței.
În plus, în acest dosar se invocă încălcarea art. 53 din Constituție, referitor la "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți". Or, față de cele statuate prin decizia menționată, în sensul absenței contradicției dintre art. 109 din lege și art. 16 alin. (1) din Constituție, rezultă că nici încălcarea art. 53 din aceasta nu poate fi reținută.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 109 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Harghita - Secția civilă în Dosarul nr. 2.484/96/2007.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.