Decizia nr. 945/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de cetățeanul chinez Chen Liwei în Dosarul nr. 9.280/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 524D/2007 al Curții Constituționale.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Ioan Budura.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 525D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, ridicată de Hu Xueliang în Dosarul nr. 10.542/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea parțială dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele susmenționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorii excepțiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 525D/2007 la Dosarul nr. 524D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente. Acestea formulează, prin traducător, susțineri asemănătoare, referitoare la situația financiară și investițiile realizate în România pe timpul șederii în țară și care sunt grav puse în pericol prin refuzul autorităților de a prelungi dreptul de ședere și prin executarea dispozițiilor de părăsire a teritoriului țării.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, de exemplu
Decizia nr. 341/2007 , care, pentru motive de identitate cu privire la obiect și motivare ale excepției, își păstrează soluția și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 22 martie 2007 și 27 martie 2007, pronunțate în dosarele nr. 9.280/2/2006 și nr. 10.542/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Chen Liwei și Hu Xueliang în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziții de părăsire a teritoriului României.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate, care enumeră condițiile de prelungire a dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale, limitează excesiv și discriminatoriu dreptul constituțional la proprietate al străinilor care au realizat investiții în timpul șederii legale în România. În opinia autorilor excepției, textul criticat instituie o stare de discriminare, întrucât condițiile legale impuse se referă numai la categoria cetățenilor străini. Totodată, acesta este lipsit de precizie și claritate și nu îndeplinește criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene, în sensul de a fi "suficient de accesibil și precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu."
Se mai susține, de asemenea, că "nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investiții să corespundă ad litteram unui plan de afaceri inițial", în condițiile în care, din cauze independente de voința străinului, legate de obținerea formalităților necesare, investiția începe a se derula după o perioadă mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piața afacerilor este într-o continuă transformare.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile de lege criticate fiind constituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate nu creează nicio stare de discriminare între străinii destinatari ai normei și nici nu afectează dreptul de proprietate al acestora, drept care, potrivit Constituției, este garantat numai cu respectarea condițiilor legale.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale examinate nu instituie nicio discriminare, fiind aplicabile în mod unitar străinilor, în funcție de situațiile identice în care se află, și nu conțin norme contrare dreptului de proprietate privată. Condițiile cerute de norma criticată se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Din motivarea excepției de neconstituționalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 525D/2007 al Curții Constituționale, se constată că, în realitate, autorul acesteia vizează, pe lângă dispozițiile art. 55 alin. (2) lit. a) din ordonanță, numai pe cele ale art. 55 alin. (1) lit. a) din aceasta, și nu întregul alineat (1) al aceluiași articol. De asemenea, Curtea constată că, anterior sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții, textele legale criticate au fost parțial modificate și completate prin dispozițiile
art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, astfel încât soluțiile legislative inițial criticate se regăsesc, în prezent, în art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din ordonanța menționată, acestea având următorul cuprins:
Articolul 55
alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) - Prelungirea dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții: a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri. (...)
(3) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (...) b) documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri."
În opinia autorului excepției, textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție și de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și contravin, totodată, principiului nediscriminării, consacrat de art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție.
Examinând prezenta cauză, Curtea Constituțională reține că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași norme constituționale și internaționale invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, statuând, pentru motivele acolo reținute, că aceste dispoziții de lege nu conțin norme contrare dreptului de proprietate privată sau principiului nediscriminării.
Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, atât argumentele, cât și soluția pronunțată prin decizia indicată își păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chen Liwei și Hu Xueliang în dosarele nr. 9.280/2/2006 și nr. 10.542/2/2006 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.