Decizia nr. 341/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Hong Shengdong în Dosarul nr. 4.200/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, însoțit de interpretul autorizat de limbă chineză, dl. Ioan Budura, lipsind partea Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea pentru străini, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 197D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Huang Yushun și Guo Jing în Dosarul nr. 19.057/2/2005 (1904/2005) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund autorii excepției, personal, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 236D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Liu Ali în Dosarul nr. 6.461/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea parțială dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii excepțiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 236D/2007 și nr. 197D/2007 la Dosarul nr. 2.421D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, autorii excepției, prin intermediul traducătorului, arată că ordonanța criticată este incompletă și nu respectă dreptul de proprietate al străinilor care au realizat investiții în timpul șederii legale în România și pe care sunt în situația de a le pierde prin executarea dispozițiilor de părăsire a teritoriului țării.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu conțin dispoziții care să afecteze dreptul de proprietate. Totodată, precizează că susținerile formulate de autorii excepției evocă situații de fapt specifice spețelor ce urmează a fi soluționate de instanța de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierile din 23 noiembrie 2006 și 31 ianuarie 2007, pronunțate în dosarele nr. 4.200/2/2006 și nr. 6.461/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Hong Shengdong și Liu Ali în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziții de părăsire a teritoriului României, emise de Autoritatea pentru străini. De asemenea, prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 19.057/2/2005, aceeași instanță a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepția fiind invocată de Huang Yushun și Guo Jing într-o acțiune având același obiect precum cauzele anterioare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se susține că dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

contravin art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 din convenție și ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, "precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie și garantează dreptul de proprietate privată și dreptul persoanei la nediscriminare". În acest sens, se arată că "prin refuzul de a li se prelungi dreptul de ședere temporară cetățenilor străini care nu îndeplinesc cumulativ condițiile generale și cele speciale, în funcție de scopul șederii" și "pentru un motiv insuficient probat", și emiterea, în consecință, a unei dispoziții de părăsire a teritoriului României, "se limitează excesiv și discriminatoriu dreptul constituțional de proprietate al acestora". Măsura dispusă încalcă, de asemenea, și principiul proporționalității, consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și, întrucât condițiile legale criticate privesc doar pe cetățenii străini, acestea sunt apreciate de autorii excepției ca fiind discriminatorii.

Autorii excepției apreciază că textele de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul de a fi suficient de accesibile și precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu. De asemenea, susțin că "nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investiții să corespundă ad litteram unui plan de afaceri inițial", în condițiile în care, din cauze independente de voința străinului, legate de obținerea formalităților necesare, investiția începe a se derula după o perioadă mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri, iar piața afacerilor este într-o continuă transformare.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu reglementează un drept de proprietate asupra unui bun, ci recunosc străinilor un drept, sub condiția îndeplinirii unor cerințe specifice.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt constituționale. Astfel, acestea nu instituie reguli juridice contrare dreptului de proprietate privată, ci doar condiționează prelungirea dreptului de ședere al străinilor în România de îndeplinirea anumitor cerințe specifice fiecărei categorii de străini, strâns legate de scopul prelungirii acestui drept. Totodată, dispozițiile contestate se adresează numai cetățenilor străini, fiind aplicabile în mod unitar acestora, în funcție de situațiile identice în care se află, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea prezentei excepții, prin

art. I pct. 42 din Legea nr. 56/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, textele inițial criticate au fost parțial modificate, astfel încât soluțiile legislative conținute de acestea se regăsesc, în prezent, în art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 . Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) - Prelungirea dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții: a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri. (...)

(3) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (...)

b) documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri."

Autorii excepției consideră că textele de lege menționate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, norme referitoare la dreptul de proprietate, precum și ale art. 14 din convenție și ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, texte prin care se interzice discriminarea.

Examinând dispozițiile legale criticate, raportat la prevederile din Legea fundamentală și din instrumentele juridice internaționale invocate, Curtea Constituțională constată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Astfel, Curtea constată că susținerile autorilor excepției referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și a principiului nediscriminării nu pot fi reținute. Aceasta, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 56/2007 , reglementează regimul străinilor în România, respectiv regulile pe care aceștia trebuie să le respecte pentru a obține dreptul legal de ședere pretins. Prin urmare, actul normativ criticat se adresează străinilor, astfel că criticile privind regimul juridic discriminatoriu al acestora față de cel aplicabil cetățenilor români nu poate fi reținut. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 443 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, și prin

Decizia nr. 897 din 5 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 .

Cât privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că textele de lege examinate nu conțin norme privind acest drept și, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu au incidență în cauză. Dispozițiile de lege criticate nu fac decât să enumere condițiile și actele necesare prelungirii dreptului de ședere temporară a străinilor în România în scopul desfășurării de activități comerciale, condiții ce se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului. Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 55 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , prelungirea ulterioară a dreptului de ședere temporară se poate acorda dacă activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri pe baza căruia a fost acordat dreptul inițial de ședere, iar potrivit art. 55 alin. (3) lit. b) din aceeași ordonanță, dovada îndeplinirii acestor condiții se face cu documente care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri. Odată ce este vorba de o prelungire a dreptului de ședere temporară, este normal și justificat ca pentru acordarea acesteia să fie necesară îndeplinirea unor condiții asemănătoare celor solicitate la acordarea dreptului inițial de ședere temporară, dată fiind menținerea aceluiași scop pretins de solicitantul dreptului. Condițiile legale cerute se justifică prin însăși rațiunea pentru care este acordată prelungirea dreptului de ședere în România, și anume desfășurarea de activități comerciale, motiv care trebuie să subziste ori de câte ori se pretinde acordarea acestui drept.

De asemenea, în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa de accesibilitate și precizie a textelor de lege criticate, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. Prin conținutul lor normativ, dispozițiile art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt suficient de clare și precise, astfel încât destinatarul normei juridice să înțeleagă atât comportamentul cerut de lege, cât și consecințele nerespectării ei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Hong Shengdong, Huang Yushun și Guo Jing, respectiv de Liu Ali, în dosarele nr. 4.200/2/2006, nr. 19.057/2/2005 (1.904/2005), respectiv nr. 6.461/2/2006, ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2007.