Decizia nr. 967/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Claudiu Vasile Apostol și de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților București în dosarele nr. 8.542/300/2006 și nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă Claudiu Vasile Apostol personal și asistat de avocat Loredana Radu, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.130D/2007 și nr. 1.131D/2007, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul autorului excepției este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.131D/2007 la Dosarul nr. 1.130D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece dreptul la acțiune nu poate fi considerat prescris dacă partea a recurs la procedura somației de plată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, face referire la

Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.542/300/2006, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Claudiu Vasile Apostol.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 24.012/3/2006, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate, care prevăd situațiile în care nu operează întreruperea prescripției, deși creditorul a efectuat un act începător de executare, și anume introducerea unei cereri pe calea somației de plată, aduc atingere liberului acces la justiție, precum și dreptului la un proces echitabil.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă arată că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, întrucât exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigențe.

Soluția exceptării de la efectul întreruptiv al prescripției a cazului în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată, s-a perimat sau a intervenit renunțarea la acțiune este firească, dat fiind faptul că, în această situație, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripția nu recunoaște dreptul subiectiv prescriptibil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, dimpotrivă, prin stabilirea lor asigurându-se un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a unui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Soluția exceptării de la efectul întreruptiv al prescripției a cazului în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, anulată, s-a perimat sau a intervenit renunțarea la acțiune este firească, dat fiind faptul că, în această situație, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripția nu recunoaște dreptul subiectiv prescriptibil.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate nu conțin norme contrare dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil și de judecarea cauzei într-un termen rezonabil. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 582 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși prin încheierea de sesizare din Dosarul nr. 24.012/3/2006 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 , din motivarea excepției, precum și din opinia exprimată de instanța de judecată rezultă că obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 16 alin. 2.

Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, dispoziții care au următorul conținut: "Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, a statuat că soluția exceptării de la efectul întreruptiv al prescripției a cazului în care cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunțarea la acțiune este firească, dat fiind faptul că, în această situație, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripția nu recunoaște dreptul subiectiv prescriptibil.

Instituția prescripției extinctive și a condițiilor în care aceasta operează prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare, asigurând stabilitatea și certitudinea necesare în raporturile juridice, precum și mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilități mai mari de probare a drepturilor subiective, precum și cu consecințe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiției.

Pe de altă parte, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anume drept având consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire în egală măsură.

În condițiile în care, potrivit principiului că nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii ("nemo ignorare legem censetur"), titularul unui drept este prezumat că a avut cunoștință de reglementarea care prevedea că valorificarea dreptului său se circumscrie unui anumit termen și anumitor condiții, fără a înțelege să le respecte, acesta nu are decât a-și imputa propriei lipse de diligență consecințele negative pe care este ținut să le suporte și câtuși de puțin textului de lege criticat.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Claudiu Vasile Apostol și de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților București în dosarele nr. 8.542/300/2006 și nr. 24.012/3/2006 ale Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2007.