Decizia nr. 984/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrinatur" - S.A. din Teleorman, Dumitru Mortasipu și Floarea Mortasipu în dosarele nr. 657/292/2007 și nr. 970/292/2007 ale Judecătoriei Roșiori de Vede.

La apelul nominal se prezintă personal partea Marian Matei, lipsă fiind autorii excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 814D/2007 și nr. 1.023D/2007, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Partea prezentă este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.023D/2007 la Dosarul nr. 814D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, partea Marian Matei solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 657/292/2007, și Încheierea din 13 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 970/292/2007, Judecătoria Roșiori de Vede a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrinatur" - S.A. din Teleorman, Dumitru Mortasipu și Floarea Mortasipu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat restrânge sfera apărărilor de fond împotriva titlului executoriu numai în cazul în care acesta nu a fost emis de către o instanță. În cazul în care se face executarea unei hotărâri judecătorești, nu se mai pot face apărări de fond împotriva titlului executoriu, încălcându-se astfel prevederile art. 21 și 53 din Legea fundamentală.

Judecătoria Roșiori de Vede arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece pe calea contestației la executare poate fi atacată orice executare silită. Instanța nu este îndreptățită să examineze chestiuni de fond, care să repună în discuție o hotărâre rămasă definitivă, deoarece apărările respective au fost sau au putut fi ridicate în cursul judecății de fond ori prin exercitarea căilor legale de atac.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că în cazul titlurilor executorii emise pe cale jurisdicțională prevederile de lege criticate nu conferă părții interesate dreptul de a invoca apărări de fond împotriva acestor titluri, întrucât aceasta a avut posibilitatea - în cadrul unei proceduri guvernate de principiile contradictorialității și al dreptului la apărare - de a invoca toate apărările pe care le consideră necesare referitoare la existența, întinderea sau valabilitatea creanțelor constatate prin titlurile executorii respective. Rațiunea adoptării soluției criticate a fost nu doar aceea de a se da eficiență principiului fundamental al puterii de lucru judecat, ci și aceea de prevenire a abuzului de drept procedural constând în invocarea acelorași apărări în cursul soluționării a două căi de atac diferite, în scopul tergiversării soluționării cauzelor deduse judecății. Așa fiind, prevederile de lege criticate nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanție a aplicării principiilor fundamentale ale procesului civil și a respectării drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților. De asemenea, face referire la

Decizia nr. 225 din 3 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003, și la

Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că procedura prevăzută de textul de lege criticat este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite ori să ofere lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională, în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra criticii având ca obiect dispozițiile art. 399 din Codul de procedură civilă s-a pronunțat în mai multe rânduri, de exemplu, prin

Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, sau prin

Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, respingând excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Curtea a reținut, în esență, că procedura contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut desigur ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigența impusă de norma constituțională, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 21 și 53 din Legea fundamentală.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrinatur" - S.A. din Teleorman, Dumitru Mortasipu și Floarea Mortasipu în dosarele nr. 657/292/2007 și nr. 970/292/2007 ale Judecătoriei Roșiori de Vede.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.