Decizia nr. 225/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. 2 și 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum și a dispozițiilor cuprinse în secțiunea a VI-a "Contestația la executare" din capitolul I al cărții a V-a din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Caregnato G & Denis" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.001/2002 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textele de lege criticate nu contravin principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Astfel, existenta obligației intimatului de a depune întâmpinare în cadrul procedurii de soluționare a caii de atac a recursului, obligația judecătorului de a întocmi și depune la dosar un raport asupra recursului, posibilitatea instanței de recurs ca, în caz de casare, sa rejudece pricina în fond, la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunța o singura decizie, precum și întreaga procedura privind contestația la executare reprezintă norme procedurale care nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și în art. 24 referitor la dreptul la apărare, fiind elaborate de legiuitor în temeiul art. 125 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.001/2002, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. 2 și 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum și a dispozițiilor cuprinse în secțiunea a VI-a "Contestația la executare" din capitolul I al cărții a V-a din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Caregnato G & Denis" - S.R.L. din Oradea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca art. 308 alin. 2 și 5 contravine dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și dreptul la apărare, întrucât nu prevede nici o sancțiune pentru nerespectarea obligației de depunere în termenul de 5 zile a întâmpinării, respectiv a raportului asupra recursului. În ceea ce privește art. 312 alin. 4 din Codul de procedură civilă, se apreciază ca acesta încalcă dreptul la apărare al părților, întrucât instanța judecătorească, după ce casează hotărârea atacată cu recurs, procedează la rejudecarea cauzei, fără a aduce la cunoștința părților acest lucru și fără a acorda un termen pentru pregătirea apărării, după casare. Art. 399 și întreaga secțiune a VI-a "Contestația la executare" din capitolul I al cărții a V-a din Codul de procedură civilă sunt considerate a fi neconstituționale, deoarece omit a dispune ca în cadrul contestației la executare organul de executare va fi întotdeauna citat în calitate de parte în proces. Se arata ca lipsa executorului judecătoresc din procesul care judeca contestația la executare creează disfunctionalitati în actul de justiție, de natura sa afecteze echilibrul procesual.

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă apreciază ca excepția este neîntemeiată, arătând ca legea procesuala civilă stabilește modalitățile în care se duc la îndeplinire actele de procedura, precum și regulile ce trebuie respectate în desfășurarea activității de judecată, în scopul prevăzut de

art. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicată, potrivit căruia "Instanțele judecătorești infaptuiesc justiția în scopul apărării și realizării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum și a celorlalte drepturi și interese legitime deduse judecații". Criticile de neconstituționalitate sunt nefondate, întrucât instituirea unor termene procedurale este pe deplin justificată de asigurarea unei durate rezonabile a procesului dedus judecații, lipsa unor sancțiuni pentru nerespectarea acestor termene nefiind de natura a vătăma în vreun fel drepturile constituționale ale autoarei excepției. Referitor la posibilitatea instanțelor de control judiciar de a reforma hotărârile instanțelor inferioare, aceasta se înfăptuiește cu respectarea principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil. În ceea ce privește prezenta executorului judecătoresc în procesul în care se judeca contestația la executare, instanța apreciază ca, acesta nefiind parte în proces, ci doar participant, nu se impune citarea lui. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate este considerată ca fiind neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca autoarea excepției de neconstituționalitate nu invoca vicii ale dispozițiilor în vigoare, ci lipsa reglementării unor sancțiuni aplicabile pentru nerespectarea anumitor termene procedurale, respectiv a obligației de a cita organul de executare. Prin coroborarea art. 2 alin. (2) și (3) cu

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, rezultă ca obiect al controlului de constituționalitate îl pot constitui numai dispoziții în vigoare, fără a se putea invoca pe calea contenciosului constituțional lipsa de reglementare într-un anumit domeniu. Fața de aceste considerente, apreciază ca excepția având ca obiect art. 308 alin. 2 și 5, art. 399 și dispozițiile cuprinse în secțiunea a VI-a "Contestația la executare" din capitolul I al cărții a V-a din Codul de procedură civilă este inadmisibila.

Pe de altă parte, analizând pe fond critica de neconstituționalitate, Guvernul considera ca aceasta este neîntemeiată, întrucât nedepunerea în termenul legal a întâmpinării este sancționată în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 2 coroborate cu art. 305 din Codul de procedură civilă, iar nedepunerea raportului asupra recursului de către instanța judecătorească se sancționează potrivit dispozițiilor referitoare la răspunderea disciplinară pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu prevăzute de

Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească.

Avocatul Poporului apreciază ca textele de lege criticate nu contravin principiilor constituționale privind egalitatea în drepturi și dreptul la apărare, întrucât, pe de o parte, prin impunerea unor termene procedurale nu se creează discriminări între recurent și intimați, întâmpinarea constituind doar un mijloc de apărare de care intimatul poate beneficia în condițiile legii, iar pe de altă parte, drepturile procesuale ale recurentului nu sunt afectate, acesta având posibilitatea de a-și valorifica toate apărările prevăzute de lege. În ceea ce privește critica art. 399 din Codul de procedură civilă, se arata ca executorul judecătoresc nefiind parte în procesul civil, ci doar participant, nu se poate pune problema respectării principiului egalității în fața legii. Referitor la excepția de neconstituționalitate a art. 312 alin. 4 din Codul de procedură civilă, se apreciază că nu se încalcă dreptul la apărare, întrucât părțile din proces legal citate, prezente personal sau prin apărător, au posibilitatea de a-și organiza apărarea și de a beneficia de toate drepturile procesuale consacrate de lege.

Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție, se arata ca textul de lege criticat nu creează nici privilegii, nici discriminări, întrucât respecta criteriile egalității în drepturi enumerate în art. 4 din Constituție. Pe de altă parte, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament diferit atunci când situațiile la care se aplică sunt diferite.

Pe de altă parte, întrucât principiul egalității nu înseamnă uniformitate, nu se poate retine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, tratamentul egal impunanduse doar pentru cetățenii aflați în situații identice.

În ceea ce privește nesocotirea dreptului de asociere, prevăzut de art. 37 din Constituție, acesta nu poate fi socotit temeiul juridic al creării unor societăți comerciale sau a altor asociații cu caracter lucrativ, persoane juridice de drept civil, deoarece asociațiile prevăzute de textul constituțional sunt asociații de drept public, care au scopuri politice, profesionale, religioase, culturale etc.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 308 alin. 2 și 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum și dispozițiile cuprinse în secțiunea a VI-a "Contestația la executare" din capitolul I al cărții a V-a din Codul de procedură civilă. Textele legale criticate au următorul conținut:

- Art. 308 alin. 2 și 5: "Intimatul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată. [...]

Raportul va trebui depus la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de ziua înfățișării.";

- Art. 312 alin. 4: "În caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunța o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.";

- Art. 399: "Împotriva executării silite insesi, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuza sa îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

În motivarea criticii de neconstituționalitate, autorul excepției apreciază ca art. 308 alin. 2 și 5, art. 399 din Codul de procedură civilă, precum și secțiunea a VI-a, capitolul I, cartea a V-a din același cod, prevăzând obligativitatea întâmpinării și a raportului asupra recursului, nu instituie sancțiuni pentru nerespectarea acestor obligații și, respectiv, nu prevăd citarea organului de executare la judecarea contestației la executare, ceea ce este de natura a aduce atingere dreptului la apărare și echilibrului procesual al părților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca susținerile autorului sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 118 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, întâmpinarea este obligatorie, nedepunerea acesteia în termenul prevăzut de lege antrenand decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afară celor de ordine publică. Prin urmare, critica art. 308 alin. 2 nu își găsește suport în realitate.

Referitor la obligația judecătorului-raportor de a depune raportul asupra recursului la dosarul cauzei cu cel puțin 5 zile înainte de ziua înfățișării, Curtea constata ca

Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, prevede în art. 121 ca "Magistrații răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru comportarile care dauneaza interesului serviciului sau prestigiului justiției ", iar în art. 122 sunt enumerate abaterile disciplinare care atrag diverse sancțiuni pentru cei care le infaptuiesc. Prin urmare, neîndeplinirea îndatoririlor ce le revin potrivit legilor și regulamentelor, constituind o abatere disciplinară, este sancționată conform legii.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 399, precum și a dispozițiilor cuprinse în secțiunea a VI-a "Contestația la executare" din capitolul I al cărții a V-a din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază ca citarea executorului judecătoresc cu prilejul judecării contestației la executare nu se justifica, având în vedere ca, pe de o parte, acesta nu are calitatea de parte în proces, iar pe de altă parte, instanța investită cu soluționarea unei atare contestații judeca litigiul pe baza dosarului de executare, ceea ce face inutila prezenta executorului judecătoresc.

Disfunctionalitatea invocată de autorul excepției, constând în numeroasele amânări ale cauzei, întrucât executorul nu a răspuns la adresele instanței, nu constituie un argument în favoarea criticii aduse textului, ci este imputabilă exclusiv lipsei de diligenta a instanței judecătorești, care nu a apelat la mijloacele coercitive pe care le avea la dispoziție, potrivit legii. Asa fiind, chiar instituirea, prin lege, a obligației de citare a executorului judecătoresc ar fi rămas, evident, la fel de ineficienta.

De altfel, critica adusă de autorul excepției nu poate fi reținută și datorită faptului ca neconstituționalitatea nu este dedusă din contrarietatea textului legal criticat cu anumite prevederi din Legea fundamentală, ci din pretinse lacune ale celui dintâi. Restabilirea concordanței dintre Constituție și lege, într-o atare situație, ar presupune înlăturarea lacunei prin completarea reglementării, ceea ce excedeaza competentei Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, "se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului".

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin art. 312 alin. 4 din Codul de procedură civilă, a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, Curtea constata ca, în scopul asigurării condițiilor de soluționare a proceselor într-un timp cat mai scurt, a fost instituită regula generală prevăzută de textul de lege criticat, potrivit căreia în caz de casare curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunța o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

Admiterea recursului semnifica recunoașterea indreptatirii criticilor formulate de recurent la adresa hotărârii, critici cunoscute de către intimați, care a avut posibilitatea de a lua cunoștința din timp de ele în scopul pregătirii apararilor necesare. De aceea, dacă părțile sunt prezente la judecata recursului și pot pune concluzii în fond, iar probele socotite necesare pot fi de îndată administrate, judecata în fond după casare se poate face în aceeași ședința în care s-a judecat și recursul, pronunțându-se o singura hotărâre, prin care, evident, vor fi corectate greșelile hotărârii criticate întemeiat, prin recurs. Asa fiind, o asemenea posibilitate recunoscută instanței nu aduce nici o atingere dreptului de apărare al părților, legiuitorul considerând ca numai în cazul în care instanța a carei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citata, precum și în cazul încălcării competentei cauza se trimite spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau, după caz, instanței competente. În aceste cazuri casarea cu trimitere spre rejudecare se justifica pentru a se asigura respectarea tuturor garanțiilor procesuale privind judecata în fond, precum și parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdicție prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. 2 și 5, art. 312 alin. 4, art. 399, precum și a dispozițiilor cuprinse în secțiunea a VI-a "Contestația la executare" din capitolul I al cărții a V-a din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Caregnato G & Denis" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.001/2002 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.