Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1207/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților

prezumat în vigoare

Data actului
13 decembrie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 16 din 9 ianuarie 2008
Citează
6 acte
Structură
1 articol · 9.657 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 177/2002 6 decembrie 2002 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Florina Ruxandra Jipa în Dosarul nr. 22.654/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece criticile autorului excepției privesc probleme de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 22.654/3/2005, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 , excepție ridicată de Florina Ruxandra Jipa în cauza ce are ca obiect judecarea litigiului de muncă privind contestația la decizia de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, "fiind discriminatorii, întrucât stabilesc sporul de stabilitate în funcție de vechimea efectivă în magistratură, și nu în funcție de vechimea asimilată cu cea în magistratură".

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, "având în vedere faptul că sporul de stabilitate în funcție nu se confundă cu sporul de vechime în muncă, ci are natura unui spor de fidelitate, iar legiuitorul poate să stabilească asemenea beneficii, fără ca asemenea norme să poată fi asimilate unor privilegii sau discriminări".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că persoanele care au dobândit vechime într-o funcție de magistrat se află într-o situație diferită față de cele care au realizat vechime în alte funcții cu profil juridic.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se apreciază că în considerarea unor situații deosebite legiuitorul poate institui reguli diferite, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 333/2007 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 347/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (2), calculată în procente la indemnizația brută, după cum urmează:

- de la 5 la 10 ani - 5%;

- de la 10 la 15 ani - 10%;

- de la 15 la 20 de ani - 15%;

- peste 20 de ani - 20%.

(2) Indemnizația majorată potrivit alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la alin. (1) și constituie indemnizația de încadrare brută lunară.

(3) Indemnizația de încadrare majorată potrivit alin. (1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu, reglementată de

Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale."

Autorul excepției susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Anterior invocării excepției,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

a fost abrogată prin

art. 41 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 45/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007.

Articolul 4

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

are următorul conținut:

- Art. 4: "(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează:

- de la 3 la 5 ani - 10%;

- de la 5 la 10 ani - 15%;

- de la 10 la 15 ani - 20%;

- de la 15 la 20 de ani - 25%;

- peste 20 de ani - 30%.

(2) Indemnizația de încadrare majorată potrivit alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea numai în funcțiile prevăzute la alin. (1) și constituie indemnizația de încadrare brută lunară.

(3) Indemnizația de încadrare majorată potrivit alin. (1) se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, la stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale."

Din analiza celor două texte rezultă că actul normativ abrogat prevedea, în favoarea magistraților, la art. 4 o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților. Prevederile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

stabilesc că judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de majorarea indemnizației, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor. Întrucât între cele două texte există o diferență de reglementare, iar interpretarea lor aparține competenței instanțelor de judecată, Curtea constată că noua lege nu a preluat, sub aspectul criticii de neconstituționalitate, soluția legislativă prevăzută de textul de lege abrogat. În consecință, având în vedere că dispoziția legală criticată nu mai este în vigoare, în cauză devin incidente dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, excepție ridicată de Florina Ruxandra Jipa în Dosarul nr. 22.654/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.

PREȘEDINTE,
Acsinte Gaspar
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.