Decizia nr. 26/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.527/103/2007 al Tribunalului Neamț Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.527/103/2007, Tribunalul Neamț - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A. din București cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul părților la un proces echitabil, consacrat în art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu prevederile art. 11 alin. (2) din Constituție. Arată că "judecarea cererii de recuzare de către colegii judecătorului recuzat nu asigură o imparțială soluționare a acestei cereri, cu atât mai mult cu cât unul dintre membrii completului, [...], este președintele Secției civile a Tribunalului Neamț".

Tribunalul Neamț - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat instituie "norme de procedură operative de soluționare a cererii de recuzare, tocmai pentru a se respecta dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil - așa cum prevăd și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cele ale art. 21 alin. (3) din Constituție".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece prin "textul de lege criticat s-au instituit norme de procedură operative de soluționare a cererii de recuzare, tocmai pentru a se respecta dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 746/2007 , arătând că judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și că legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Mai precizează că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare se poate ataca odată cu fondul, instanța superioară de fond urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. De asemenea, arată că textul de lege criticat nu contravine art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut: "Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra constituționalității art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a pronunțat prin mai multe decizii, precum

Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006,

Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, și

Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007.

Textul de lege criticat determină competența de soluționare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfășurarea normală a procesului civil.

Cu privire la susținerea potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către colegii judecătorului recuzat nu ar asigura o corectă soluționare a acesteia, textul de lege criticat încălcând astfel prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea a reținut că "relațiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe sau chiar din cadrul aceleiași secții nu justifică suspiciunea privind imparțialitatea judecătorilor care urmează să soluționeze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător".

Totodată, Curtea a reținut că "judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanța superioară de fond urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă". În fine, se constată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia textul de lege atacat contravine prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituție, cu raportare la dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reținând în decizia mai sus menționată că acest din urmă text "se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea".

Întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie, atât soluția, cât și considerentele din decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.527/103/2007 al Tribunalului Neamț - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.