Decizia nr. 1186/2007

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și (5) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Asociația "Camera Națională a Taximetriștilor din România" în Dosarul nr. 1.062/91/2007 (număr în format vechi 455/C+C/2007) al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Local al Municipiului Focșani, domnul Eduard Marian Coharnă, consilier juridic cu delegație la dosar. Se constată lipsa autorului excepției și a celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că, în opinia sa, toate textele de lege criticate au fost edictate cu respectarea prevederilor Constituției.

Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, nefiind încălcate niciuna dintre dispozițiile Legii fundamentale invocate în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.062/91/2007 (număr în format vechi 455/C+C/2007), Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (5) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Asociația "Camera Națională a Taximetriștilor din România" într-o cauză de contencios administrativ, având ca obiect anularea unei hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Focșani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

contravin dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, iar prevederile art. 7 alin. (5) din aceeași lege încalcă principiul egalității în drepturi prevăzute de art. 16 din Constituție, întrucât instituie o serie de excepții de la obligativitatea procedurii prealabile. În ceea ce privește

art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , conform căruia dispozițiile legii se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, textul nu reprezintă o normă juridică clară și lasă la latitudinea judecătorului cazurile în care să aplice sau nu o normă din procedura civilă, încălcându-se prevederile art. 21 și 61 din Constituție.

Tribunalul Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate au fost supuse în mai multe rânduri controlului de constituționalitate, soluția constantă fiind aceea de respingere.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (5) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , în raport cu prevederile art. 16, 21, ale art. 61 alin. (1) și ale art. 124 din Constituție, este neîntemeiată. În acest sens, face referire și la deciziile Curții Constituționale nr. 188/2004 și nr. 272/2004.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 7 alin. (1) și (5) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale. În sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a textelor menționate s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 18/2005, nr. 53/2006, nr. 673/2006 și nr. 382/2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) și (5) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

a fost modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate, în noua redactare, au menținut soluțiile legislative anterioare, având în prezent următorul cuprins:

- Art. 7 alin. (1) și (5) - "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. [...]

(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.";

- Art. 28 alin. (1) - "(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții constituționale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 care garantează accesul liber la justiție, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului și art. 124 care enumeră principiile înfăptuirii justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și în prezenta cauză. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi amintită

Decizia nr. 700 din 20 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2006, Curtea a reținut că textul constituțional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , care instituie obligația persoanei vătămate de a se adresa, mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu anularea actului considerat ilegal, organului administrativ emitent, pe calea recursului grațios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic. De asemenea, Curtea a mai statuat că nicio dispoziție constituțională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, așa cum este cea a recursului administrativ grațios ori a celui ierarhic.

Prin

Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006, Curtea a statuat că instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional, nu este contrară principiului liberului acces la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 , Curtea constată că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice. În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate edicta norme de procedură, atâta vreme cât prin acestea nu sunt nesocotite texte sau principii constituționale. Or, nu se poate susține că prin textul de lege criticat se instituie un regim discriminatoriu între persoanele vătămate printr-un act administrativ unilateral și cele vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, în ceea ce privește parcurgerea sau nu a procedurii administrative prealabile. Prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curții Constituționale a statuat că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

În fine, autorul excepției susține că dispozițiile

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

ar îngrădi accesul liber la justiție, întrucât nu stabilesc cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale. Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că "individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat", însă "asemenea consecințe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine (absolută), oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat și, mai mult, poate da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării" (cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, 1999).

Curtea Constituțională observă că norma criticată oferă sistemului contenciosului administrativ reglementat de

Legea nr. 554/2004

acea flexibilitate necesară soluționării în condițiile legii și sub toate aspectele a tuturor situațiilor ce intră sub incidența sa. Prin aplicarea acestui text de lege nu se poate susține că este nesocotit rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. Codul de procedură civilă reprezintă legea generală care complinește posibilele carențe de reglementare nu doar în materia contenciosului administrativ, ci în multe alte domenii reglementate de legi speciale. Posibilitatea judecătorului de a aprecia în ce măsură este necesară aplicarea anumitor prevederi procesual civile în cadrul unui litigiu de contencios administrativ nu îi conferă acestuia atribuții specifice puterii legiuitoare, ci reprezintă o materializare a principiilor consacrate de art. 124 alin. (1) și (3) din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și (5) și ale

art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Asociația "Camera Națională a Taximetriștilor din România" în Dosarul nr. 1.062/91/2007 (număr în format vechi 455/C+C/2007) al Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.