Decizia nr. 1232/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 alin. 1 și art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apărător al numitului Friedsan Detlef Udo, în Dosarul nr. 3.265/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal se prezintă mandatarul autorului excepției și se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției prin mandatar pune concluzii de admitere a acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XVII/2007, a avut în vedere natura juridică a revizuirii, care nu poate viza decât hotărârile referitoare la fondul cauzei. Așa fiind, din perspectiva criticilor avansate de autor, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece, în esență, se propune modificarea textului legal.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.265/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 393 alin. 1 și art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apărător al numitului Friedsan Detlef Udo, în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la liberul acces la justiție, art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiției prin instanțe judecătorești stabilite de lege, art. 52 alin. (3) referitoare la răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare, precum și art. 6 paragraful 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt constituționale numai în măsura în care nu limitează aplicarea căii extraordinare de atac a revizuirii doar la hotărârile judecătorești prevăzute în alin. 2 al art. 394. În opinia sa, ar trebui ca de calea de atac a revizuirii să poată beneficia orice participant la procesul penal, indiferent de temeiul de drept în baza căruia a fost pronunțată hotărârea. Altfel spus, și hotărârile pronunțate în procedura prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală ar trebui să între sub incidența art. 393 alin. 1 din același cod.

Judecătoria Sibiu opinează că excepția de neconstitu ționalitate este neîntemeiată, deoarece prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii pot fi analizate numai hotărârile prin care s-a soluționat fondul și nu hotărârile prin care s-a soluționat plângerea împotriva rezoluției ori ordonanței de netrimitere în judecată dispusă de procuror. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători prin Decizia nr. 42/2005. Mai mult, este de observat că motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală se regăsește în dispozițiile art. 278^1 alin. 11 din același cod, dându-se astfel posibilitatea părții de a solicita redeschiderea urmăririi penale în situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale.

De altfel, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 393 alin. 1 și art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind revizuirea în cauza aflată pe rolul instanței. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Atât interpretarea conținutului unei norme juridice, cât și îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competența instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, pe care, de altfel, autorul excepției le-a promovat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 393 alin. 1, cu denumirea marginală Hotărârile supuse revizuirii, și art. 394 alin. 2, cu denumirea marginală Cazurile de revizuire, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă."

- Art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi. Astfel, prin

Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, și

Decizia nr. 375 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate invocate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de aceste argumente, Curtea mai reține că în realitate critica autorului excepției vizează și aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii. Or, problema supusă controlului a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în ședința din 19 martie 2007, când prin Decizia nr. XVII s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 alin. 1 și art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apărător al numitului Friedsan Detlef Udo, în Dosarul nr. 3.265/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2007.