Decizia nr. 1156/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Vasile Lăcătuș și Felicia Lăcătuș în Dosarul nr. 24.914/2/2004 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 574D/2007, nr. 691D/2007, nr. 707D/2007 și nr. 851D/2007, având același obiect al excepției de neconstituționalitate.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 574D/2007, nr. 691D/2007, nr. 707D/2007 și nr. 851D/2007 la Dosarul nr. 498D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepțiilor ca neîntemeiate, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 24.914/2/2004, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Vasile Lăcătuș și Felicia Lăcătuș.

Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.979/62/Ap/2006, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (2) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elsa Furfurica Petrovna, Magdalena Porr și Ida Porr.

Prin Încheierea din 18 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.938/85/2006, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Reinhold Muhlsteffen.

Prin Încheierea din 7 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 245/296/2007, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 pct. 5 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, "astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 247/2005 ", excepție ridicată de Terezia Mutter.

Prin Încheierea din 28 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.425/190/2006 (număr în format vechi 7.402/C/2006), Judecătoria Bistrița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Palmor Shoshana și Iacob Schaffer.

În motivările excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, întrucât validează acte de înstrăinare lovite de nulitate absolută, acte ce au ca obiect imobilele foștilor proprietari, preluate fără titlu, modificând astfel în mod esențial regimul juridic aplicabil anterior tuturor actelor de înstrăinare a unor bunuri imobile încheiate sub imperiul său în virtutea principiului "tempus regit actum". De asemenea, se mai susține că stabilirea, prin norma criticată, ca termenul de prescripție pentru a ataca contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor cumpărate de foștii chiriași să înceapă să curgă de la data la care aceste contracte au fost făcute publice contravine dispozițiilor constituționale. Astfel, se arată că, "în regiunile în care publicitatea imobiliară se realizează prin cartea funciară, fostul proprietar care a formulat notificare pentru restituirea imobilului nu avea cunoștință de existența unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între statul român și foștii chiriași și nu a putut să solicite nulitatea lor în termenul prevăzut de

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ".

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază excepția ca nefondată.

Tribunalul Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) este întemeiată. În acest sens, arată că acest text de lege contravine principiilor constituționale ale egalității în drepturi și ale accesului liber la justiție, întrucât, prin derogare de la dreptul comun, prevede un termen în care poate fi exercitat dreptul la acțiune în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu. În ce privește art. 45 alin. (2), apreciază că acest text este constituțional.

Judecătoria Sibiu consideră că

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. În acest sens, arată că, "deși situația juridică a proprietarului care solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 alin. (5) este identică cu a proprietarului care atacă actul juridic de înstrăinare pe temeiul dreptului recunoscut de

art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005 , pentru primul, termenul de prescripție al dreptului la acțiune curge de la data "apariției legii", iar pentru cel de-al doilea proprietar termenul curge de la data intrării în vigoare a actului normativ, sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului."

Judecătoria Satu Mare apreciază excepția ca întemeiată, fără a-și motiva opinia.

Judecătoria Bistrița - Secția civilă opinează în sensul respingerii excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând, de asemenea, jurisprudența Curții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile

art. 45 alin. (2) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conținut:

- Art. 45 alin. (2) și (5): "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bunăcredință.

[...]

(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt: art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 136 referitor la proprietate. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din primul Protocol adițional la convenție, art. 1 teza întâi și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 teza întâi, precum și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 45 alin. (2) și (5) din Legea nr. 10/2001

au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin numeroase decizii, ca de exemplu

Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002,

Decizia nr. 826 din 16 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, și

Decizia nr. 235 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, precum și

Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003,

Decizia nr. 373 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 25 mai 2006, și

Decizia nr. 288 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a statuat că aceste prevederi de lege sunt constituționale.

În considerentele acestor decizii, referindu-se la

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , Curtea a reținut că acest text de lege consacră un principiu din dreptul civil, și anume sancționarea cu nulitate absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, cu excepția acelora încheiate de dobânditorii de bună-credință; și că ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credință a fost determinată de rațiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor civile.

În ce privește alin. (5) al art. 45 din aceeași lege, Curtea a reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a acțiunii în constatarea nulității, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenței legale lipsește de îndreptățire critica reglementării în cauză, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".

Soluțiile pronunțate în deciziile anterior menționate, precum și considerentele ce au stat la baza acestora își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (2) și (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Vasile Lăcătuș și Felicia Lăcătuș în Dosarul nr. 24.914/2/2004 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, Elsa Furfurică Petrovna, Magdalena Porr și Ida Porr în Dosarul nr. 1.979/62/Ap/2006 al Tribunalului Brașov - Secția civilă, Reinhold Muhlsteffen în Dosarul nr. 3.938/85/2006 al Judecătoriei Sibiu, Terezia Mutter în Dosarul nr. 245/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare și de Palmor Shoshana și Iacob Schaffer în Dosarul nr. 7.425/190/2006 (număr în format vechi 7.402/C/2006) al Judecătoriei Bistrița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2007.