Decizia nr. 29/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 și 2 și ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.893/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde, pentru Societatea Comercială "Alcor Tex 94" - S.R.L. din București, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, iar, pentru Societatea Comercială "Tricotaje Unitatea" - S.A. din București, Traian Ștefan Retca, împuternicit al administratorului judiciar al acesteia, Activ Lichidator I.P.U.R.L. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul Societății Comerciale "Alcor Tex 94" - S.R.L. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

Reprezentantul administratorului judiciar al Societății Comerciale "Tricotaje Unitatea" - S.A. depune o cerere de renunțare la soluționarea excepției de neconstituționalitate, arătând că are împuternicire doar pentru acest scop.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 27.893/3/2006, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 și 2 și ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" - S.R.L. din București, având ca obiect soluționarea unui litigiu comercial.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile atacate sunt neconstituționale, întrucât judecarea cererii de recuzare se face de către colegii judecătorilor recuzați, în cadrul unei proceduri la care părțile nu participă și nu au posibilitatea să își expună nemijlocit punctul de vedere.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională prin numeroase decizii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 și 2 și ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

- Art. 28 alin. 2: "Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.";

- Art. 31 alin. 1 și 2: "Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.";

- Art. 34 alin. 2: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."

Excepția de neconstituționalitate este raportată la prevederile art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1) și (3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 53, ale art. 124 și ale art. 127 din Constituție și ale art. 1, ale art. 6, ale art. 13, ale art. 17 și ale art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la cererea de renunțare la soluționarea excepției de neconstituționalitate, formulată de administratorul judiciar al Societății Comerciale "Tricotaje Unitatea" - S.A., Curtea reține că, potrivit

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la întreruperea sau stingerea procesului nu sunt aplicabile în procedura în fața Curții Constituționale. Prin urmare, Curtea respinge această cerere ca fiind inadmisibilă.

II. Referitor la dispozițiile art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat în numeroase cazuri asupra unor excepții de neconstituționalitate similare cu cea din cauza de față, respingându-le ca fiind neîntemeiate. De exemplu, prin

Decizia nr. 197/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, s-a reținut că instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părți, interesul personal pe care îl are în soluționarea cauzei deduse judecății sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecință, decât individuală, iar nu colectivă, și nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii. Totodată, Curtea a statuat că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înțeles să restrângă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale.

În ceea ce privește prevederile art. 31 alin. 1 și ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 244/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, statuând că acestea sunt constituționale. Cu acel prilej, Curtea a reținut că încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o dată cu fondul, instanța superioară de fond urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

Totodată, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că reglementarea procedurii de judecată, care include și sistemul probator, este de competența exclusivă a legiuitorului.

Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor alin. 2 al art. 34 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că, în realitate, nemulțumirea autorului excepției constă în faptul că nu dispune de o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, distinctă de cea îndreptată împotriva soluției pe fond. În condițiile în care reglementarea competenței și procedurii de judecată se află în aria de reglementare a legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, stabilit tot de către acesta într-un domeniu care, prin specificul său, face necesară o asemenea reglementare, nu conține niciun aspect de neconstituționalitate.

De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă nu lipsește partea interesată de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, iar faptul că exercițiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al exercițiului unei căi de atac. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit - și este o rațiune suficientă - să restrângă posibilitatea de tergiversare prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac și să realizeze un spor de celeritate în soluționarea cauzelor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 și 2 și ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.893/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.