Decizia nr. 105/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 79/2002 13 iunie 2002 (prevederi anume) privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 48^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002
privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Touring Europabus România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.087/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, prin consilier juridic Cristina Elena Crețu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente pentru a-și exprima punctul de vedere față de excepția de neconstituționalitate ridicată. Aceasta solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că în acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 880 din 16 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007. Întrucât, față de cauza examinată în precedent, nu au intervenit elemente noi, atât considerentele, cât și soluția pronunțate de Curte cu acel prilej își mențin valabilitatea și în prezentul dosar. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, indicând, în sprijinul opiniei sale,
Decizia nr. 880/2007 , prin care Curtea a statuat în sensul constituționalității textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 6 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.087/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 48^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002
privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor."
Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Touring Europabus România" - S.R.L. din București într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect plângerea împotriva Deciziei nr. 428/EI din 12 februarie 2006, emisă de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației, prin care a fost obligată la efectuarea plăților anticipate în contul tarifului de monitorizare pentru anul 2007.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că textul legal criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (2), potrivit cărora sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale. Aceasta, deoarece orice persoană care are calitatea de furnizor de rețele publice de comunicații electronice, furnizor de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poștal are obligația de a plăti "sume exorbitante în avans, pentru anul următor, pentru o activitate din care nu s-a obținut niciun profit sau pe care nu a practicat-o, fiind doar în obiectul de activitate". În plus, se susține că "este neconstituțional să taxezi ceea ce nu este venit", mai ales în condițiile în care furnizorul - în speță, autorul excepției - nu are ca obiect al activității de bază prestarea de servicii poștale.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că reglementarea cuprinsă în
art. 48^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002
este în concordanță cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție, neîncălcându-se principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, menționează că nu se poate reține neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 48^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002 , care reglementează tariful de monitorizare anual, față de prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție, întrucât acesta nu poate fi asimilat taxelor sau impozitelor, având altă natură juridică. Indică, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 517 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 noiembrie 2005.
Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curții Constituționale, consideră că dispozițiile
art. 48^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002
sunt constituționale. Este indicată
prin care Curtea Constituțională a reținut, de principiu, că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind, astfel, "legislator pozitiv".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și motivării autorului, dispozițiile " art. 48^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002
privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 591/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 octombrie 2002. Din motivarea excepției rezultă, însă, că textul legal vizat de autorul excepției este, în realitate, doar alin. (1) al art. 48^1 din ordonanță, introdus prin
art. II pct. 5 din Legea nr. 239/2005
pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul comunicațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005. De asemenea, Curtea constată că, anterior sesizării sale,
art. 48^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002
a fost modificat și completat prin
art. III pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2006
privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul comunicațiilor electronice și al serviciilor poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 octombrie 2006. Prin urmare, dispozițiile art. 48^1 alin. (1) din ordonanța criticată au, în prezent, următoarea redactare:
"(1) Orice persoană care are calitatea de furnizor de rețele publice de comunicații electronice, furnizor de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poștale are obligația de a plăti către ANRC un tarif de monitorizare anual, în condițiile prevăzute de prezentul capitol, din momentul dobândirii calității de furnizor și până la încetarea acestei calități".
Autorul excepției consideră că textul de lege menționat încalcă dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale."
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, prin
Decizia nr. 880 din 16 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007, Curtea a soluționat o excepție de neconstituționalitate similară celei de față, excepție invocată de același autor într-o altă cauză aflată pe rolul aceleiași instanțe de judecată, cauză prin care solicită, de asemenea, anularea unei decizii a ANRC.
Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esență, că tariful de monitorizare anual nu reprezintă o sarcină fiscală în sensul de impozite sau de taxe ce constituie venituri la bugetul de stat, ci reprezintă o plată legală pentru activitatea de supraveghere și control al pieței comunicațiilor electronice, desfășurată de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației; sumele încasate din tariful de monitorizare anual datorat se rețin integral ca venituri proprii extrabugetare, cu titlu permanent la dispoziția Autorității, și sunt folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii.
În plus, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit
art. 48^5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002 , furnizorii de rețele publice de comunicații electronice, servicii de comunicații electronice destinate publicului sau furnizorii de servicii poștale pot solicita, în vederea determinării tarifului, luarea în considerare a veniturilor rezultate din furnizarea respectivelor servicii în locul cifrei de afaceri, fiind obligați, în acest sens, să țină contabilitatea în mod distinct în ceea ce privește veniturile obținute din prestarea acestor activități.
Așa fiind, pentru rațiuni de identitate dintre textul de lege examinat cu prilejul pronunțării deciziei amintite și cel supus controlului în prezenta cauză, pe de o parte, și criticile de neconstituționalitate formulate, pe de altă parte, Curtea constată că și în acest dosar se impune aceeași soluție de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 48^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002
privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Touring Europabus România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.087/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.