Decizia nr. 120/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Didilă și Vasile Răducan în Dosarul nr. 2.273/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția penală.

La apelul nominal răspunde Vasile Didilă, asistat de apărătorul ales, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.457 D/2007 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ion Sandu în Dosarul nr. 9.951/281/2007 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.504 D/2007 și nr. 1.536 D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Virgil Manea în Dosarele nr. 3.881/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală și nr. 5.470/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Curtea, având în vedere identitatea parțială dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Apărătorul autorului excepției de neconstituționalitate Vasile Didilă arată că nu se opune conexării.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.457 D/2007, nr. 1.504 D/2007 și nr. 1.536 D/2007 la Dosarul nr. 1.446 D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepției de neconstituționalitate Vasile Didilă solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, considerând că dispozițiile de lege criticate îngrădesc accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire și la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierile din 4 octombrie 2007, 9 octombrie 2007, 23 octombrie 2007 și 19 octombrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 2.273/99/2007, nr. 9.951/281/2007, nr. 3.881/105/2007 și nr. 5.470/1/2007, Tribunalul Iași - Secția penală, Judecătoria Ploiești, Tribunalul Prahova - Secția penală și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Didilă și Vasile Răducan, Ion Sandu și Constantin Virgil Manea în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia Vasile Didilă și Vasile Răducan susțin că textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 11, 16, 20 și art. 21 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Referitor la cuprinsul art. 273 din Codul de procedură penală, arată că acesta trebuia redactat numai în forma prevăzută în alin. 1^1 , și nu în forma alin. 1. Consideră că textul este neconstituțional, întrucât lasă la latitudinea anchetatorului să aprecieze ceea ce a hotărât alt anchetator, acest act fiind în fapt un act de judecată și împotriva rezoluției de redeschidere a urmăririi penale ar trebui să se poată face plângere la o instanță de judecată, astfel nefiind îngrădit accesul liber la justiție. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală conduc la o restrângere a accesului la justiție, întrucât există posibilitatea depășirii unor termene rezonabile de soluționare a cauzei. S-a mai precizat că prin limitările acestor texte de lege se creează o inegalitate în fața legii a cetățenilor, raportat la poziția lor de parte vătămată sau învinuit, încălcându-se art. 21 din Constituție.

Autorul excepției Ion Sandu, susține că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece "justițiabilul are dreptul să formuleze petiții, pentru care statul impune anumite obligații, iar soluțiile privind astfel de plângeri sunt nelegale", ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Constituție, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, autorul excepției Constantin Virgil Manea susține că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor art. 16 și art. 21 din Constituție, deoarece "îngrădesc accesul la justiție al părților aflate în proces". Autorul excepției a înțeles să formuleze excepția nemulțumit fiind de soluția dispusă prin rezoluția atacată, respectiv aceea de neîncepere a urmăririi penale.

Tribunalul Iași - Secția penală, Judecătoria Ploiești, Tribunalul Prahova - Secția penală și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală au considerat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile și în prezenta cauză.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 273, cu denumirea marginală Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi, și ale art. 278^1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, așa cum au fost modificate prin

art. I pct. 138 și 139 din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.

Examinând excepția, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 273 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece sensul art. 16 alin. (1) din Constituție este garantarea egalității în drepturi între cetățeni în fața legii și a autorităților publice, iar nu între cetățeni și autoritățile publice. Or, procurorul care dispune reluarea urmăririi penale, în condițiile art. 273 din Codul de procedură penală, acționează în calitate de reprezentant al unei autorități publice, și anume Ministerul Public.

În situația în care procurorul dispune asupra redeschiderii urmăririi penale, pentru motivele arătate în ordonanță, urmează ca, ulterior, după efectuarea actelor de urmărire dispuse, să se pronunțe o nouă soluție de către organul de urmărire penală, împotriva căreia persoana ce se consideră vinovată are posibilitatea de a face plângere. Depășirea, eventual, al unui termen rezonabil în cursul urmăririi penale nu poate fi considerată o îngrădire a accesului liber la justiție, în sensul art. 21 din Constituție, ci poate face obiectul unei alte plângeri. Îngrădirea accesului liber la justiție, în sensul dispozițiilor cuprinse în Constituție și al prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune împiedicarea efectivă și expresă a cetățenilor la justiție în anumite situații, ori în ceea ce privește articolele din Codul de procedură penală, invocate ca fiind neconstituționale, această condiție nu este îndeplinită.

Nu pot fi reținute nici susținerile autorilor excepției Vasile Didilă și Vasile Răducan privind contrarietatea dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 21 din Legea fundamentală pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în fața instanței ordonanța prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Sub acest aspect se observă că autorii excepției solicită în realitate completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanțele judecătorești nu doar a rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speța de față, ordonanța prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, ceea ce este contrar atât dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care, în exercitarea controlului, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului", cât și prevederilor constituționale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

În ceea ce privește susținerile autorilor excepției Ion Sandu și Constantin Virgil Manea, Curtea constată că s-a pronunțat, în jurisprudența sa, prin numeroase decizii, asupra constituționalității dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, statuând, în mod constant, că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanții constituționale. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 598 din 8 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005,

Decizia nr. 232 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007,

Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005,

Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, și

Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, ale căror considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 și art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Didilă și Vasile Răducan în Dosarul nr. 2.273/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția penală, de Ion Sandu în Dosarul nr. 9.951/281/2007 al Judecătoriei Ploiești și de Constantin Virgil Manea în dosarele nr. 3.881/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală și nr. 5.470/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2008.