Decizia nr. 147/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, excepție invocată de Ion Eana în Dosarul nr. 3.604/207/2006 al Tribunalului Olt - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că avocatul autorului excepției a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare determinată de faptul că în aceeași zi are de apărat interesele justițiabililor într-o serie de dosare penale aflate pe rolul mai multor instanțe de judecată. În motivarea cererii se mai arată faptul că se solicită acest termen și pentru a se lua cunoștință de actele existente în dosar, respectiv de punctele de vedere exprimate de autoritățile cărora li s-a cerut opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Având cuvântul, Ministerul Public solicită respingerea cererii de amânare a cauzei.

Curtea, având în vedere data la care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, și apreciind că a existat un interval de timp rezonabil pentru a se lua cunoștință de actele depuse la dosarul cauzei, precum și faptul că nu s-a depus la dosar nicio dovadă în susținerea celor arătate în cererea de amânare, respinge această cerere.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.675 D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, excepție invocată de același autor în Dosarul nr. 2.900/216/2006 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă faptul că și în acest dosar a fost depusă o cerere de amânare identică.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare.

Curtea respinge, de asemenea, cererea de acordare a unui nou termen în cauză.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.575 D/2007 și nr. 1.675 D/2007, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.675 D/2007 la Dosarul nr. 1.575D/2007, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.604/207/2006, Tribunalul Olt - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, excepție invocată de Ion Eana în dosarul menționat.

Prin Încheierea din 25 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.900/216/2006, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, excepție invocată de același autor în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, asemănătoare în cele două dosare conexate, se susține, în esență, că aceeași faptă, cu un conținut aproape identic, respectiv efectuarea transportului rutier fără a îndeplini condițiile prevăzute de lege, este sancționată atât contravențional, prin dispozițiile

art. 57^2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 102/2006 , cât și penal, prin dispozițiile art. 281^1 din Codul penal. Se arată că "în aceste condiții evident că ne aflăm în situația unor paralelisme din punctul de vedere al unor activități identice, care pot fi apreciate în mod diferit de către agentul constatator, aprecieri care pot să creeze un arbitrariu destul de periculos pentru practica(...) în această materie; se pot ivi astfel dese situații în care două constatări identice făcute în locații deosebite, de către 2 agenți constatatori diferiți, să fie apreciate în mod diferit, una infracțiune, cealaltă doar contravenție". În opinia autorului excepției, "prin această modalitate ambiguă a legiuitorului de a considera o faptă fie contravenție, fie infracțiune, în mod cu totul arbitrar, se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție," impunându-se o tratare egală a tuturor cetățenilor care încalcă într-un fel sau altul prevederile legale.

Tribunalul Olt - Secția penală și Tribunalul Argeș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Se mai arată că din întreaga motivare a excepției rezultă că ceea ce îl nemulțumește pe autorul acesteia este existența unui paralelism legislativ, în sensul că fapte aproape identice ar fi reglementate fie ca și contravenții, fie ca și infracțiuni. Or, "deși există identitate de latură obiectivă între fapta penală și, respectiv, contravenție, [...] nu se poate reține identitate de conținut constitutiv al acestora, întrucât există diferențe [...] ce privesc latura subiectivă sub forma vinovăției pretinsă pentru consumarea acestora, și anume intenția în cazul infracțiunii și, respectiv, culpa în cazul infracțiunii".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 281^1 din Codul penal nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, se constată că, deși Tribunalul Olt - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din același cod, iar Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 alin. 1 din Codul penal, din motivarea formulată de autorul excepției în ambele dosare, atât în concluziile scrise, cât și în susținerile reținute în încheierile de sesizare, rezultă că acesta critică art. 281^1 din Codul penal.

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a art. 281^1 din Codul penal, având următorul cuprins: "Efectuarea transportului rutier public fără licență de transport, fără licență de execuție pentru vehicul sau fără licență de execuție pentru traseu, după caz, ori cu licențe cu valabilitatea expirată se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau amendă.

Persoana care dispune efectuarea transportului rutier public în condițiile prevăzute la alin. 1 sau consimte la efectuarea acestuia se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amendă.

Eliberarea, cu știință, a unei licențe de transport rutier public, a unei licențe de execuție pentru vehicul sau a unei licențe de execuție pentru traseu, fără respectarea legii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

Dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că autorul excepției își fundamentează criticile de neconstituționalitate pe compararea dispozițiilor cuprinse în două acte normative, care, în opinia sa, stabilesc sancțiuni diferite pentru aceeași faptă - de natură contravențională ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 102/2006

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006), respectiv penală (art. 281^1 din Codul penal). Or, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa (de exemplu, prin

Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004), examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.

Se constată, totodată, că asupra constituționalității dispozițiilor art. 281^1 din Codul penal, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 77 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, și

Decizia nr. 898 din 16 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2007, ale căror considerente sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281^1 din Codul penal, excepție invocată de Ion Eana în Dosarul nr. 3.604/207/2006 al Tribunalului Olt - Secția penală și în Dosarul nr. 2.900/216/2006 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2008.