Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 132/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, precum și a prevederilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului: 21 februarie 2008
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 222 din 24 martie 2008
Citat de: 2 acte
Citează: 5 acte
Structură: 1 articol · 13.309 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 39/2003 21 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind prevenirea și combaterea criminalitatii organizate

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, precum și a prevederilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Oana Magdalena Musteață și Robert Musteață în Dosarul nr. 1.568/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secția penală, de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu și Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, de Damian Cimpoeșu în Dosarul nr. 7.584/280/2004 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și de Ion Ciofu în Dosarul nr. 8.545/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători.

La apelul nominal răspund personal autorii excepțiilor Damian Cimpoeșu și Ioan Ciofu, acesta din urmă fiind asistat de apărătorul ales cu delegație la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în Dosarele nr. 1.308D/2007, nr. 1.321D/2007, nr. 1.489D/2007 și nr. 1.507D/2007 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii excepției, personal și prin reprezentant, nu se opun conexării celor patru dosare.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.321D/2007, nr. 1.489D/2007 și nr. 1.507D/2007 la Dosarul nr. 1.308D/2007, care este primul înregistrat.

Având cuvântul, autorul excepției, Damian Cimpoeșu, solicită în principal acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Apărătorul ales al autorului Ioan Ciofu lasă la aprecierea instanței acordarea unui nou termen.

Reprezentatul Ministerului Public se opune cererii solicitate.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanței de contencios constituțional, respectiv 17 octombrie 2007, și până în prezent, autorul excepției a avut la dispoziție un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției Damian Cimpoeșu pune concluzii de admitere a acesteia.

Apărătorul ales al autorului Ioan Ciofu arată că, deși cunoaște conținutul

Deciziei nr. 1.086/2007

prin care Curtea Constituțională a admis o excepție identică, este îngrijorat de atitudinea reprezentanților Ministerului Public care au trecut la veritabile represalii în contra avocaților al căror rol a fost minimalizat la acela de decor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată pentru dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

și devenită inadmisibilă pentru dispozițiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 septembrie 2007, 12 septembrie 2007, 17 octombrie 2007 și 3 octombrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 1.568/89/2007, nr. 34.653/2006, nr. 7.584/280/2004 și nr. 8.545/1/2007, Tribunalul Vaslui - Secția penală, Tribunalul București - Secția a II-a penală, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 172 din Codul de procedură penală,

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

și art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală și, respectiv, art. 172 alin.1 teza întâi din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Oana Magdalena Musteață și Robert Musteață, de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu și Cristian Dan Zagavii, de Damian Cimpoeșu și de Ion Ciofu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, ale art.24 referitoare la Dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 alin. (2) și (3) referitoare la independența judecătorilor și la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, ale art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece se introduce un tratament aleatoriu și inegal între "acuzare" și "apărare".

Referitor la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , se arată că acesta contravine dreptului la un proces echitabil așa cum a fost consacrat de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, când se face vorbire la sprijinirea sub orice formă a grupului infracțional organizat, nu se individualizează și modalități concrete prin care se poate realiza ajutorul, incriminarea având un caracter nedeterminat și general.

Tribunalul Vaslui - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul București - Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

este întemeiată, deoarece are un caracter nedeterminat și general, lăsând loc la interpretări diferite. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța opinează că aceasta este nefondată.

Curtea de Apel Pitești - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată numai în raport cu prevederile constituționale ale art. 21 și 24. Cât privește dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , Avocatul Poporului consideră că sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 172 din Codul de procedură penală, referitoare la Drepturile apărătorului, așa cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum și dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003. În realitate, critica vizează numai teza I a alineatului 1 din art. 172 din Codul de procedură penală, acesta fiind, de altfel, textul citat de autori. Pentru acest motiv, urmează a se restrânge obiectul excepției la aceste dispoziții care, la data sesizării instanței de contencios constituțional aveau următorul conținut:

- Art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea și poate formula cereri și depune memorii.[...]";

Articolul 7

din Legea nr. 39/2003 : "(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, deoarece prevederea "care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea", cuprinsă în acest text, este contrară art. 24 din Constituție referitor la dreptul la apărare.

Așa fiind, prezenta excepție de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, deoarece, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

2. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , Curtea constată că prin textul legal criticat se incriminează fapta de inițiere sau constituire a unui grup infracțional ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup. Așa fiind, scopul grupului infracțional este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale, prin aceasta legiuitorul răspunzând nevoilor societății și având în acest sens, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, deplina libertate de reglementare.

Nu poate fi primită critica avansată de autorii excepției, deoarece, dimpotrivă, Parlamentul, prin

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , a reglementat o specie de infracțiune subordonată unei categorii infracționale de gen anume determinate, textul neconținând elemente de natură a crea confuzii de interpretare. De altfel, Curtea Constituțională nu este competentă a pronunța decizii de interpretare și aplicare a legii, acesta fiind, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituție, atributul exclusiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Oana Magdalena Musteață și Robert Musteață în Dosarul nr. 1.568/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secția penală, de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu și Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală, de Damian Cimpoeșu în Dosarul nr. 7.584/280/2004 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și de Ion Ciofu în Dosarul nr. 8.545/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, excepție ridicată de Gabriel Ciupercă, Gabriel Becheanu și Cristian Dan Zagavii în Dosarul nr. 34.653/3/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.