Decizia nr. 225/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) și

art. 100 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Kader Ahmed Marzouk în Dosarul nr. 4.810/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în ceea ce privește dispozițiile

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea are deja o jurisprudență care nu se impune a fi modificată în prezenta cauză. Cu privire la dispozițiile art. 100 alin. (8) din ordonanța de urgență, precizează că sunt constituționale, măsura luării în custodie publică nefiind o măsură privativă de libertate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.810/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) și

art. 100 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Kader Ahmed Marzouk într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii formulate de Autoritatea pentru Străini (actualul Oficiu Român pentru Imigrări) de prelungire a duratei de luare a sa în custodie publică.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, cu privire la dispozițiile

art. 100 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , că sunt lipsite de precizie și previzibilitate, întrucât nu stabilesc durata maximă pentru care străinul poate fi luat în custodie publică pentru nerespectarea obligației prevăzute la art. 100 alin. (6) din ordonanța de urgență, nu prevăd cui revine competența luării acestei măsuri și nici nu reglementează procedura prin care aceasta poate fi prelungită, în măsura în care o asemenea prelungire ar fi posibilă. De aceea, consideră că textul de lege criticat constrânge magistratul să se substituie legiuitorului, încălcând astfel principiul prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituție. În susținerea acestor afirmații, invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 189/2006

și nr. 647/2006.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , arată că încalcă dreptul constituțional la apărare, în măsura în care dispozițiile criticate nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică, precum și prin limitarea duratei procedurii. Se apreciază că textul este contrar dreptului la apărare și liberului acces la justiție, aducând și o gravă atingere independenței justiției, prin aceea că soluția prelungirii custodiei publice este impusă instanței prin lege.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestei opinii, invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 276/2005

și nr. 772/2006. Precizează că în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt prevăzute în mod expres atât condițiile în care se acordă prelungirea duratei de luare în custodie, cât și perioada maximă pentru care instanța de judecată poate dispune aplicarea acestei măsuri.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege ce constituie obiect al excepției sunt constituționale. Arată că interesele nelegitime nu pot fi ocrotite, ele fiind contrare legalității și statului de drept, astfel că prelungirea duratei de luare în custodie a străinilor are scopul de a împiedica străinii a căror ședere pe teritoriul țării este ilegală de a se sustrage de la măsurile de returnare dispuse împotriva lor de autoritățile române.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (5) și

art. 100 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 93 alin. (5): "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă."

- Art. 100 alin. (8): "(8) În situația nerespectării obligațiilor prevăzute la alin. (6) sau (7) poate fi dispusă măsura luării în custodie publică a străinului."

Prevederile alin. (6) și (7) ale art. 100 stabilesc obligația străinului de a se prezenta lunar sau ori de câte ori este chemat la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări care i-a acordat tolerarea și să anunțe orice schimbare a reședinței, precum și de a obține de la aceasta aprobarea prealabilă pentru orice deplasare în afara razei de competență.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 21 care garantează accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 care statuează principiile în conformitate cu care se înfăptuiește justiția. De asemenea, autorul excepției susține că sunt încălcate și dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea vieții private și de familie, care garantează dreptul la libertate și siguranță.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 93 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași texte din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile amintite nu contravin art. 21, art. 24 sau art. 124 alin. (2) din Constituție, în cadrul procedurii de prelungire a duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României, fiindu-le acestora garantate exercitarea dreptului la apărare și accesul liber la justiție ale pârâtului, iar judecătorul va hotărî în mod deliberat și în urma analizării tuturor probelor administrate în proces.

Curtea observă că dispozițiile art. 100 alin. (8) din ordonanța criticată conțin o măsură de sancționare a străinilor care nu au respectat obligațiile ce le reveneau pe timpul cât rămânerea pe teritoriul României le-a fost tolerată de autoritățile române. Luarea în custodie publică este, așadar, într-o asemenea situație, consecința comportamentului culpabil al străinului, care a ignorat obligațiile impuse, nesocotind astfel prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, care instituie obligativitatea respectării legilor, fără a distinge între cetățenii români și străini ori apatrizi. În ceea ce privește omisiunile de reglementare pe care le semnalează autorul excepției, Curtea constată că nu le poate complini, această interdicție rezultând din dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 93 alin. (5) și

art. 100 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Kader Ahmed Marzouk în Dosarul nr. 4.810/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.