Decizia nr. 249/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 lit. a), b) și c), art. 249 alin. (1), (2) și (4), art. 251-256, art. 258-261 și ale

art. 263-265 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 7.711/300/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsește partea Consiliul Local al Sectorului 2 București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției depune la dosar un înscris.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, raportat la obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, în cauză au incidență doar dispozițiile art. 248 lit. c), art. 261, art. 263, art. 264 și art. 265 din Codul fiscal și pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate care privește celelalte texte de lege criticate. Referitor la celelalte dispoziții de lege criticate, arată că acestea sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții concretizată în

Decizia nr. 159/1998

și

Decizia nr. 373/2003 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7.711/300/2005, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 lit. a), b) și c), art. 249 alin. (1), (2) și (4), art. 251-256, art. 258-261 și ale

art. 263-265 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal. Excepția a fost ridicată de Nica Leon cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 3.894 din 8 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr. 7.711/300/2005, având ca obiect contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate care reglementează impozitele pe clădiri, pe teren și pentru mijloacele de transport sunt contrare art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 44, art. 47, art. 52, art. 53, art. 54, art. 57, art. 135 alin. (2) lit. f), art. 139 și art. 154 din Constituție. În acest sens, arată că instituirea unor impozite asupra proprietății este contrară dreptății, este discriminatorie - întrucât nu se aplică tuturor cetățenilor în mod egal, iar pentru stat nu există obligația de a plăti impozite asupra proprietății sale - restrânge dreptul de proprietate, reduce nivelul de trai și condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, consideră că sistemul de impunere este anacronic și păgubitor, iar judecătorii ar trebui să își manifeste fidelitatea față de țară prin apărarea drepturilor, libertăților și intereselor cetățenilor. În același timp, arată că plătește o serie de servicii pentru utilizarea bunurilor sale, respectiv a autoturismelor, pentru a mai plăti și impozit pentru acel bun. În plus, impozitele sunt stabilite arbitrar, fără a ține cont de prețul real plătit pentru achiziționarea autoturismelor sau de caracteristicile tehnice ale acestora. Mai susține și că cei care au adoptat Codul fiscal au făcut-o fără bună-credință, contrar art. 57 din Constituție. În sfârșit, accentuează că dispozițiile de lege criticate sunt contrare moralei și bunului-simț, contravenind astfel art. 154 din Constituție.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care arată că niciunul dintre drepturile invocate de autorul excepției nu are caracter absolut, iar exercitarea lor trebuie să se facă cu bună-credință și în scopurile în care acestea au fost statuate. De asemenea, arată și că atributul statului pentru stabilirea impozitelor și taxelor datorate de contribuabili se circumscrie dispozițiilor art. 53 din Constituție, nefiind în contradicție cu restrângerile permise de acest text constituțional.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și arată că dreptul statului de a stabili taxe și impozite este unul absolut, pe el clădindu-se întreaga construcție bugetară din care sunt asigurate toate lucrările de interes național, apărarea și securitatea țării, serviciile sociale etc. Astfel, niciun stat nu poate exista și funcționa fără un buget alimentat din taxele și impozitele plătite de cetățenii săi.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 248 lit. a), b) și c), art. 249 alin. (1), (2) și (4), art. 251-256, art. 258-261 și ale

art. 263-265 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.

Aceste dispoziții de lege reglementează:

- din titlul IX "Impozite și taxe locale", cap. I "Dispoziții generale": art. 248 lit. a), b) și c) "Impozite și taxe locale";

- din titlul IX "Impozite și taxe locale", cap. II "Impozitul și taxa pe clădiri": art. 249 alin. (1), (2) și (4) "Reguli generale", art. 251 "Calculul impozitului pentru persoane fizice", art. 252 "Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce dețin mai multe clădiri", art. 253 "Calculul impozitului datorat de persoanele juridice", art. 254 "Dobândirea, înstrăinarea și modificarea clădirilor", art. 255 "Plata impozitului";

- din titlul IX "Impozite și taxe locale", cap. III "Impozitul și taxa pe teren": art. 256 "Reguli generale", art. 258 "Calculul impozitului", art. 259 "Dobândiri și transferuri de teren, precum și alte modificări aduse terenului", art. 260 "Plata impozitului";

- din titlul IX "Impozite și taxe locale", cap. IV "Taxa asupra mijloacelor de transport", art. 261 "Reguli generale", art. 263 "Calculul taxei", art. 264 "Dobândiri și transferuri ale mijloacelor de transport", art. 265 "Plata taxei".

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (3), în care se arată că demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, art. 139 referitor la impozite, taxe și alte contribuții și art. 154 privind conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul cauzei în care aceasta a fost ridicată se referă la anularea unui titlu executoriu privind taxe și impozite datorate pentru autoturismele ce sunt proprietatea autorului excepției, titlu ce are ca temei obligația legală instituită în materie fiscală pentru achitarea taxelor și impozitelor către bugetul de stat sau local.

Așa fiind, dispozițiile de lege criticate de autorul excepției care au ca obiect de reglementare impozitul și taxa pe clădiri și impozitul și taxa pe teren nu au incidență în cauză. Prin urmare, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , care prevăd că instanța de contencios constituțional "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [_]", excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 lit. a) și b), art. 249 alin. (1), (2) și (4), art. 251-256 și ale art. 258-260 din Codul fiscal este inadmisibilă.

Urmează, în consecință, a fi analizate sub aspectul constituționalității doar prevederile art. 248 lit. c), art. 261, 263, 264 și 265 din Codul fiscal.

Astfel, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia aceste texte de lege ar fi contrare art. 16 din Constituție, întrucât nu s-ar aplica în mod egal tuturor cetățenilor, unele categorii beneficiind de scutiri, Curtea reține, în acord cu cele statuate și prin

Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, că "exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite și taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activități sau bunuri nu poate să fie considerată, prin ea însăși, ca neconstituțională. Dimpotrivă, exceptarea de la impozite și taxe ori stabilirea unor reduceri în această materie reprezintă o practică legislativă curentă care corespunde fie necesității de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor rațiuni economice".

De asemenea, după cum s-a statuat și prin

Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, Curtea reține că "Susținerea privind instituirea unei inegalități în drepturi între cetățeni și autoritățile publice este neîntemeiată. Principiul egalității prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create".

Cu același prilej s-a arătat și că autoritățile publice creditorii bugetari - pot fi scutite de la plata unor impozite și taxe, întrucât, pentru a putea funcționa, sunt finanțate de la bugetul de stat, "iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget".

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia așezarea unui impozit asupra mijloacelor de transport ar constitui o restrângere a dreptului de proprietate, Curtea reține că dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. Datoria fiecărui cetățean de a contribui prin taxe și impozite la cheltuielile publice nu poate fi privită ca o expropriere, așa cum susține autorul excepției, ci ca una ce derivă din prevederile art. 56 alin. (1) din Constituție potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice". În acest sens, trebuie avut în vedere că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, venituri prin care statul va fi în măsură să-și îndeplinească îndatoririle constituționale față de cetățeni, inclusiv pe acelea de a asigura un nivel de trai decent ori de a crea condițiile necesare creșterii calității vieții, la care face trimitere autorul excepției.

Prin urmare, nu se poate reține că textele de lege criticate ar aduce vreo restrângere contrară limitelor prevăzute de art. 53 din Constituție drepturilor fundamentale invocate de autorul excepției.

În ceea ce privește conformitatea textelor de lege criticate cu dispozițiile constituționale privind așezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de criteriile tehnice avute în vedere de legiuitor la stabilirea impozitelor. Atât timp, însă, cât prin această reglementare nu se contravine principiilor proporționalității și al echității în materie fiscală, instanța de contencios constituțional nu se poate pronunța asupra criteriilor alese de legiuitor pentru stabilirea impozitelor, fără a aduce atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 1 alin. (3), art. 52, 54, 57 și 154 din Constituție, Curtea observă că aceste texte constituționale nu au incidență în cauză, legătura lor, invocată de autorul excepției, cu prevederile de lege ce formează obiectul excepției pornind, în realitate, de la o eronată interpretare a conținutului acestor texte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 248 lit. a) și b), art. 249 alin. (1), (2) și (4), art. 251-256 și ale

art. 258-260 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 7.711/300/2005 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 lit. c), art. 261, 263, 264 și 265 din Codul fiscal, excepție ridicată de Nica Leon în același dosar al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2008.