Decizia nr. 230/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 283 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Asociația Frontul Negustoresc Obor în Dosarul nr. 10.467/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curții Constituționale autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale datează din 20 septembrie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanță.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecății, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.467/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 283 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Asociația Frontul Negustoresc Obor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, deși deciziile pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor pot fi atacate în instanță cu recurs, în condițiile în care această cale de atac se judecă potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, nu li se asigură părților dreptul la un recurs efectiv, care poate fi exercitat numai împotriva unei hotărâri date de o instanță judecătorească, iar nu de un organism. Deciziile Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, pronunțate în urma unei proceduri sumare, de către persoane care nu fac parte din autoritatea judecătorească, numite după criterii administrative, străine principiilor de independență a magistraților, reprezintă acte administrative împotriva cărora ar trebui formulată plângere la instanța de fond, iar nu direct recurs, cu toate consecințele care decurg din această calificare. Așa fiind, textul de lege criticat constituie o gravă încălcare a principiului constituțional al separației puterilor în stat și al dreptului persoanei la un proces echitabil.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că nu sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (4) și ale art. 126 din Constituție, întrucât Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor este un organism cu activitate administrativ-jurisdicțională care soluționează contestațiile formulate de părțile interesate prin pronunțarea unor decizii ce pot fi cenzurate de instanța judecătorească, singura autoritate competentă să înfăptuiască justiția. În cadrul procedurii stabilite de lege, instanța examinează cauza sub toate aspectele, părțile având posibilitatea de a folosi mijloacele și garanțiile procedurale care condiționează desfășurarea unui proces echitabil, astfel încât nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) și ale art. 129 din Constituție nu poate fi reținută.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că, prin instituirea unei jurisdicții administrative speciale facultative, nu se creează o poziție de inferioritate pentru anumite categorii de persoane, ci o posibilitate pentru acestea de a permite rezolvarea unor litigii în cadrul structurilor de activitate ale celor implicați sau interesați, aceste proceduri jurisdicționale prezentând multiple avantaje de ordin social, moral și juridic, precum rezolvarea litigiului în chiar mediul în care s-a produs, cu participarea celor care sunt în anumite relații determinate de specificul muncii, operativitatea în rezolvare, aceste proceduri fiind evident mai simple decât procedurile judecătorești, evitarea unor cheltuieli judiciare ș.a. Ca o garanție suplimentară prevăzută în favoarea părților, acestea pot renunța oricând, pe parcursul soluționării plângerii, la jurisdicția administrativă specială și se pot adresa instanței de contencios administrativ, conform prevederilor

art. 6 alin.(4) din Legea nr. 554/2004 .

Dispozițiile

art. 283 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

respectă și garanțiile dreptului la un proces echitabil, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât actul administrativ contestat este supus, într-o ultimă fază, controlului unei instanțe judecătorești, care întrunește condițiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru motivele expuse, Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate, care reglementează o cale de atac împotriva deciziilor pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, nu îngrădesc, ci, dimpotrivă, permit accesul liber la justiție și constituie expresia aplicării dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un recurs efectiv.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin.(2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 283 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată prin

Legea nr. 337/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege are următorul conținut: "Procedura de soluționare a plângerii este cea a recursului, potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției și art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și dispozițiile art. 11 și 20 referitoare la tratatele internaționale, coroborate cu prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

prevede în mod expres, în art. 255 alin. (1), că "Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare". Astfel, dispozițiile ordonanței satisfac pe deplin cerința constituțională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicțională și formularea unei acțiuni direct în fața instanței judecătorești, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Așa fiind, Curtea observă că incidența dispozițiilor

art. 283 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

este subsecventă manifestării opțiunii persoanei vătămate de a urma calea contestării actului administrativ în fața organului administrativ-jurisdicțional reprezentat de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Împrejurarea că autorul excepției a ales ca litigiul să fie soluționat pe această cale, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale referitoare la procedura de soluționare a plângerii împotriva deciziei pronunțate de Consiliu, precum și regimul juridic aplicabil, nu îl îndreptățește să se prevaleze de necunoașterea legii și deci lipsește de temei critica reglementării în cauză.

De altfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea face trimitere la

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat că semnificația art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. De aceea, Curtea Constituțională consideră că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atâta timp cât, potrivit celor prevăzute de

art. 283 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu la curtea de apel, secția de contencios-administrativ și fiscal pe raza căreia se află sediul autorității contractante. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 129, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de soluționare a plângerii împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate mai sus.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile

art. 283 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

sunt în concordanță cu prevederile constituționale invocate, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un recurs efectiv.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 283 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Asociația Frontul Negustoresc Obor în Dosarul nr. 10.467/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.