Decizia nr. 318/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) și ale

art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 1.209/44/2007 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.209/44/2007, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) și ale

art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că aplicarea și efectele unui drept constituțional nu pot fi condiționate de alegerea părții, textul constituțional trebuind să se aplice uniform tuturor persoanelor, iar nu diferențiat în funcție de parcurgerea sau nu a jurisdicției administrative facultative. Astfel, dacă partea optează pentru jurisdicția administrativă, beneficiază de drepturi procesuale mai restrânse decât dacă s-ar fi adresat direct instanței judecătorești, fapt ce este de natură a crea discriminări între persoane aflate în situații asemănătoare. Restrângerea drepturilor sub aspect procesual încalcă liberul acces la justiție și prevederile art. 129 din Constituție, prevederi care instituie obligația legiuitorului de a asigura o cale de atac în scopul realizării accesului deplin la o instanță judecătorească.

Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiție nu are semnificația că trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil și de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) și ale

art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 337/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege au următorul conținut:

- Art. 255 alin. (1): "Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare.";

- Art. 283 alin. (6): "Procedura de soluționare a plângerii este cea a recursului, potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă.";

- Art. 285 alin. (5): "Hotărârea pronunțată de instanță este definitivă și irevocabilă."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la principiul egalității în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) care consacră liberul acces la justiție și art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 255 alin. (1) din ordonanță satisfac pe deplin cerința constituțională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicțională și formularea unei acțiuni direct în fața instanței judecătorești, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Așa fiind, Curtea observă că incidența dispozițiilor art. 283 alin. (6) și ale

art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

este subsecventă manifestării opțiunii persoanei vătămate de a urma calea contestării actului administrativ în fața organului administrativ-jurisdicțional reprezentat de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Or, dacă autorul excepției a ales ca litigiul să fie soluționat pe această cale, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască dispozițiile legale referitoare la procedura de soluționare a plângerii împotriva deciziei pronunțate de Consiliu, precum și regimul juridic aplicabil, nu îl îndreptățește să se prevaleze de necunoașterea legii și deci lipsește de temei critica reglementării în cauză.

Împrejurarea că, în această materie, legea a prevăzut două căi alternative prin care persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice poate contesta actul respectiv, nu este de natură a contraveni principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Opțiunea pentru una dintre cele două posibilități (calea administrativ-jurisdicțională, în condițiile ordonanței de urgență criticate, sau calea justiției, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ) plasează persoanele vătămate în situații juridice diferite, iar sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, în concordanță cu practica jurisdicțională a Curții Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, numai similitudinea de situații impunând un tratament juridic nediferențiat.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea

art. 21 din Constituție, Curtea face trimitere la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat că semnificația art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. De aceea, Curtea Constituțională consideră că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atâta timp cât, potrivit celor prevăzute de

art. 283 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu la curtea de apel, secția de contencios-administrativ și fiscal pe raza căreia se află sediul autorității contractante. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 128, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de soluționare a plângerii împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, potrivit dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate mai sus.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) și ale

art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vâlceana" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 1.209/44/2007 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.